anti-zutle

Anti: zuzu, nestle

Momentan doar ăstea două.
De ce numai ele? Pentru că de ele m-am împiedicat.

De Zuzu mai deunăzi, când mă plimbam cu T.
Ne-am întâlnit cu o fețită de aceeași vârstă, frumușică și sprintenă foc. Din vorbă în vorbă cu mama ei, am aflat că vrea să îi introducă lapte ”de vacă”-cum ar veni- în alimentație. Și femeia era ferm pornită pe Zuzu!
Am întrebat și eu ca tot omu` de ce vrea lapte din comerț care orice e, mai puțin lapte natural, și de ce nu îi dă lapte de vacă-vacă dacă tot are posibilitatea asta. La care tipa îmi dă replica: ”Păi laptele de vacă dă pancreatite și e greu pentru ficat!” :/
”O fi mai gras, dar îl puteți îndoi cu ceai, e păcat să nu-i dați lapte natural. Eu fac parte din generația care a crescut cu lapte de ICIL, care era cât de cât mai aproape de natural decât oricare lapte de acum din comerț. Eu îi mai dau și lapte de vacă in diverse preparate, și urdă, și caș - toate din lapte de vacă și nu mai are probleme”.
Însă femeia era pornită pe lapte din comerț. Problema ei, sănătatea copilului ei.

De Nestle vineri.
A trebuit să ma duc cu T la spitalul de pediatrie. Mă rog, spital cu numele, căci condițiile ...jalnice. Într-un hol de așteptare, fără bancuțe sau scaune sau orice alt dispozitiv de a sta jos - că doar vii la expoziție și nu stai mai mult de 1 minut la usă, trona un ditamai afisul de la Nestle: De ce NU e bun laptele de vacă pentru copilul tau? Că e gras, că nu conține nu-ș ce vitamine și uleiuri esențiale, că nu conține fier, iod și alte minunății, etc.
Măi să fie, dar copiii ăia de la țară, ăia care cresc cu vaca în curte, ăia nu mai au nici lipsă de vitamine, nici de fier, nici de iod, sunt sănătoși tun și rumeni la față.

Deci, ANTI-ZUTLE!

Parc ... reloaded

Ieri am fost iar în parc. Alt parc. Mai mare. Cu alei mai mari și veverițe.

Am mers în speranța (dovedită deșartă) de a-l vedea pe Biju (aka ursul) - care între timp, zic eu, că a fost trimis la un alt Zoo. Deci fara Biju, dar cu niște lupi, tigri, ponei, capre și lei - săracele animale cam jegărite și chinuite. Și o groază de păsări in colivii.

Am fost cu căruciorul :( sau cum-să-faci-o-oră-cu-slalom-printre-gropi-și-mașini-în-loc-de-20-de-minute-cu-mei-tai-ul. A împins tati la căruț de s-a saturat!

A fost cald, ne-am bronzat și eu și tati cu simț de răspundere (pe sub ecranul de protecție aplicat de mami cu generozitate), am văzut animale noi, copii noi, am experimentat modalități noi de a mânca banana și am făcut și boacăne.

Asta e! Și o să mai facem!

Păpăm banana. Ce dacă dacă nu avem încă dinți. O molfăim de mama-focului. Miammmm, ce bună eeee!


Probăm ochelarii de soare ai lu` mami. Și îi probăm până cedează...Cum cine? Ochelarii...că doar nu mami...ea oricum cedase rugăminților mele de a-mi da ochelarii la butonat!


Cercetam și banca, să observăm cum este lucrată, dacă e solidă, dacă ne place culoarea.


Eu pap țiți, mami papă degețele. Un târg cinstit, nu credeți?

o plimbare mai puțin fericită

Am fost vineri prin oraș.
Cu T în mei-tai. Ne-am plimbat noi ca doi boieri până când a adormit. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, dintr-o întâmplare nefericită cineva mi l-a trezit. Și de aici se rupe filmul.
A urlat tot drumul până acasă. Nici apă, nici suzi, nici chiar țiți nu au reușit să-l împace. Tacea pentru cinci minute, apoi iar începea concertul. Era rupt de somn, dar nu mai reușea să adoarmă.

Și ce m-a deranjat cel mai tare erau oamenii care se băgau în seamă: ”Dar de ce îl țineți acolo? Că nu stă bine! Nu vedeți că plange? Lasați-l jos!”....Nu vă duceți voi puțin până în pădure și mă lasați în boii mei???... Și ce să fac cu el pe jos? Să se întindă ca râma și să urle și mai vârtos, de data asta că nu mai e în brațele mele?
Până la urmă, după vreo oră și ceva, am reușit să păpăm și țiți, să bem și apă, să facem și nani. Buștean. Două ore!

Sunt mândră de copilul meu. Sunt mândră că pot să îi ofer o mângâiere pe care alte mame o refuză copiilor lor: aceea de a fi mereu lângă el, chiar și atunci când mergem la plimbare. Că nu îl izolez într-un căruț, doar de dragul confortului meu.
Cu mei-tai-ul ne simțim aproape, îi simt răsuflarea caldă pe pieptul meu când doarme, ne uitam după avioane și cântăm pe drum.
Oare copilul ăla din căruț ce gândește el singur acolo, hurducanit de colo-colo, lipsit de caldura brațelor mamei?
Al meu când îl pun în căruț, după 15 minute e plictisit tot...nici jucărele, nici nimic...stă și se uită cu ochi triști la mine, de parcă îmi reproșează: mami, mami, de ce m-ai lasat singur aici?
Așa că noi folosim la greu Mei-Tai-ul! Trăiască!

Maternitatea Giulesti

Tocmai ce am vazut la stiri.

Saracii copilasi si mai ales, saracii parinti care stau cu groaza in fata spitalului.

O rugaciune pentru cei mici si pentru cei mari.

O noua viață

Acum o săptămână și un pic, adică mai corect pe 29 august, s-a grăbit puțin să vină pe lume Sofia Cristina. Finuța noastră.
O mică leoaică.
Când am fost la spital să o văd, mi-am dat seama cât de repede trece timpul și cât de repede uităm.
Deși era la fel de mare ca și T, mi s-a parut o mână de om, ”un boț de humă”.
Dacă eu m-am obișnuit cu uriașul meu, mi s-a părut ușoară ca un fulg. Și firavă.
Îi era fomiță. Eu probabil miroseam a lapte, ca doar păpase T cu doar o jumatate de oră în urmă, și când am luat-o în brațe, s-a cuibărit la sânul meu și a încercat să sugă.


Un mic pui de om.
Dormmmmm....

Doi lei pentru mica leoaică.

campanie anti-fumat

Am fumat. Sunt un ex-fumator! Nu mai fumez din 4.11.2001. Am 8 ani si 9 luni de cand nu mai fumez.
Spun asta pentru a nu fi acuzata ca vorbesc in necunostinta de cauza. Am renuntat de buna voie si nesilita de nimeni la acest drog. Ajunsesem la 2 pachete pe zi! Enorm!
Azi am citit intr-o revista de mamici un articolas minuscul despre campania anti-fumat. E mult spus campanie. E un articol de cateva randuri, de parca nu ar vrea sa deranjeze prea mult.
Pentru mine e Ceva. Pentru altii poate e nimic, insa, sper, ca pentru unii sa fie TOTUL.

Am o amica ce a intrerupt alaptatul pentru ca "poftea la o tigara!". Mi-a cazut cerul in cap in momentul acela. Nici acum nu pot sa inteleg "De Ce-ul?". E dincolo de puterea mea.

Iata mai jos articolul.

O cercetare a Yale University School of Medicine arata ca, daca fermierii ar planta legume pe solul unde planteaza acum tutun, 10 pana la 20 de milioane din cei 28 de milioane de oameni care sufera de foame ar putea fi hraniti. De asemenea, aproximativ 6 km de harie sunt folositi in fiecare ora, pentru productia de tigari, ceea ce inseamna 1 copac taiat pentru fiecare 300 de tigari produse.
Natura sufera datorita unei boli care poate fi tratata.
(sursa: Revista Mami, nr 8-august 2010)