Un timp pentru toate

Nu mai știu de nimeni. Și de nimic. :(
Și mor de supărare pe chestia asta.

Mă adaptez și mă readaptez. Alerg. Învăț. Asimilez. Și mă consum. Și rămân fără baterii. Ajung acasă în stare de legumă decongelată. Mai rezist până adoarme piticul și apoi cad. Lată.

Am o grămadă de proiecte începute (de prin partea cealaltă). Și un praf de ele de 2 degete.
Idei care vin și fug ca gonite de duhuri rele. Nici nu apuc să le schițez.

Mă uit la ceas. E 6 am. Mă uit din nou. E 8.20. *&^%$. Trebuie să fug la serviciu. Mă uit la ceas. E prânzul. Nu sun, că s-ar putea să doarmă. Mă uit din nou. E 5.30 pm. Mă îmbarc spre casă. E 7.30 pm. Facem băiță. E 9 pm. Doarme. Mă uit la el și nu îmi vine a crede. A mai trecut o zi și eu ....

Never mind.
Sunt doar obosită.
Îmi revin eu.

Noapte bună!

Tristeti

Pana oi reuși să mai dau din poze jos, stau și voi scrie doar despre:

Tristeți de mamă care plecăă dimineața la serviciu,
tristeți de copil nedumerit
tristeți de mâțe trase de coadă
tristeți de mamă care se întoarce de la serviciu și e tratată cu supărare că doar a fost plecată toată ziua, nu?!
....

Despre schimbări

Postul asta dacă îl scriam acum o săptămână ar fi arătat altfel.
Acum, ... să vedem ce o să iasă.

Deci, m-am întors la serviciu. La alt serviciu.

Ce toamnă a fost la mine în suflet, nici nu vă puteți imagina.
Dacă nu se acomodează doar cu bunică'sa acasă...dacă nu o sa vrea să doarmă la prânz fară mine (adică fără țiți :D )...dacă se sălbaticește copilul din lipsă de interacțiune cu alți copii și lipsă de plimbări...dacă...dacă...dacă....

Însă se pare că încep lucrurile să se aseze pe făgajul potrivit.

Mă rog, în limita posibilităților.
Adică fără prea multă interacțiune educațională (o plastilină, un lego, o măslină...o atenție acolo), cu extrem de multe desene (că doar trebuie să stea cuminte, nu?!), cu mâncat la cu totul alte ore decât alea care o să fie la grădi (munca mea de 6 luni de zile....dusă pe apa sâmbetei), fără plimbări și alți copii (merge căruțul greoi și i se sucesc roțile)....

Ce are din plin: soare, aer, fructe, pufuleți, desene (again), cuburi și mașini.

Dimineața când plec cu Consortul spre serviciu, se duce la tat'su, îl pupă. La mine...nu prea vine...se uită nedumerit...Eu ce caut să plec?...Face Paaaa...dar ar vrea să vină și el la plimbare și e nedumerit și nemulțumit că rămâne acasă.

Când vin acasă, mă întreabă ”Tata?!” Dacă nu e tati, nu e interesat. Poate dacă am vreo plasă, vine să o cotrobăie. Rar se bucură că am venit și stă să îl pup.

E frustrant. Și pentru mine, dar și pentru el.

Mă doare sufletul, dar a trebuit să fac mutarea asta.
N-am avut curajul altora (Diana - ai tot respectul meu! :) ).
E mare lucru să nu fii părinte de vikend! :(

Cu drag, dintr-o seară de vineri!

Schimbări

De vineri, suntem în schimbări.
Sperăm că numai în bine.