joi, 29 septembrie 2011

Multumiri

Am fost prinsa cu serviciul si n-am avut timp sa verific blogul.
Fetelor, mi-ati umplut sufletul! :)

Multumesc ca sunteti alaturi de mine.
Multumesc sa stiu ca mai sunt si altii care se lupta cu morile de vant.

Finalul: doar l-am retras. Reclamatie fac in van pentur ca directoarea este sotia nu-stiu-cui din politica. Deci, ar fi o frectie la eternul picior de lemn.
Si gradinita e de stat. M-am dus acolo pentru ca mi-a fost recomndata de mai multe persoane in care am incredere. Persoane ai caror copii (e drept, mai mari de 3-4 ani) au fost tratati ok. Poate am nimerit eu la educatoarea smucita.

Iar de luptat cu morile de vant, nu prea mai fac.
M-am lupat si inca lupt cu: "CUM? Inca mai alaptati la 2 ani? Dar nu ii face rau?" WTF, people! What's wrong with you? O sa alaptez pana cand nu o sa mai vrea copilul...cu uitatul ca la urs cand il caram cu mei-tai-ul "Dar nu e chinuit acolo? Nu-l doare?!"....cu alimentatia nenaturala si nesanatoasa care este oferita bebelusilor si copiilor, alimente pline de E, de conservanti, cremvusti, "salame", mezeluri si biscuiti gemand de glutamati si E-uri si coloranti, sucuri care mai de care mai "naturale" & Co.

Am ajuns la concluzia ca omului poti sa ii spui. Daca ai cu cine, o sa te intelegi. Daca va avea urechi sa te auda, poate se va schimba. Poate, insa nu obigatoriu, pentru ca radacinile raului sunt adanc infipte.
Ceea ce ma bucura este ca suntem cativa care inca mai avem un set de valori in care sa credem, valori in concordanta cu legile naturii.
Unii ar zice ca suntem chichiriciosi, ca cerem prea mult, ca avem fite si basini. Poate. Sincer? Nu imi pasa de cei care cred asa ceva. Viata e cel mai scump lucru de care trebuie sa ne ingrijim.
Ca e a noastra, a celor dragi, a prietenilor, a colegilor. Pana la urma a tuturor! Toti trebuie sa avem grija de noi toti.
Eu azi putin, tu maine putin. Putin+putin=putin mai mult
Ce le lasam copiilor nostri, ce mediu, ce valori, ce ....? Mi-e groaza sa deschis si aceasta cutie a Pandorei. Asta e alta durere a mea, despre care o sa scriu in alta zi/noapte.

O seara placuta tuturor!

Un comentariu:

g.cojocaru spunea...

fite si basini? eu as numi-o curaj. Curaj sa ceri un tratament corect pentru copilul tau! Curaj sa nu accepti sa fii calcata in picioare de niste "cucoane" in a caror educatie se simt active sechelele comunismului. Curajul acesta ar trebui sa fie o normalitate. Poiate atunci ar realiza ca e ceva in neregula cu ele si si-ar schimba atitudinea. In fata evidentului nici cel mai inalt sprijin politic nu ar putea sa le mai ajute. ... dar, din pacate, noi (ca natiune) inca induram si ne lasam calcati in picioare... si nu putem schimba mentalitati decat impreuna!