cer de toamnă

Am ieșit afară să atârn un scutec la uscat.
E aproape întuneric, deși e doar 7 jumătate seara.
Mă uit la cer...e prea frumos...e așa cum nu l-am vazut de multă vreme...sau poate nu i-am luat seama.
Mă uit după Carul Mare. Îl zăresc într-un colț de cer, aplecat aproape de streașina casei. Mi-e dor să fiu iar copil și să ma uit cu jind la stele și să încerc să le prind pe toate în brațe.
Mi-au rămas doar cele de pe tavan și cele din vise.

Trag aer în piept. E aer tare, rece, ca de iarnă.
E o toamna totuși frumoasă.