Pe aici nu se trece!
luni, 23 mai 2011
De duminică
Pe aici nu se trece!
duminică, 22 mai 2011
De sfarșit de primavară, la târg
Un covrig excelent, mai ales ca e de la alții! (Săru mâna, Costinela!)La fântana cu tunel...numai că nu mergea...:(
Of, mami, dar de ce nu merge fântanaaa?
joi, 19 mai 2011
Lehamite
Mă consider o persoană suficient de deschisă la minte, care nu prea are prejudecăți.
Însă se apre că realitatea înconjurătoare ține cu tot dinadinsul să îmi arate că sunt o naivă. Încă!
Când am de umblat prin multe locuri, eu îmi aburc plodul din dotare în mei-tai și ne luam talpășița în oraș. Piticul în față și rucsăcelul cu diverse (apă, biscuți, mașinuțe, mâncare pentru porumbei, portofel, servețele...etc...o mamă știe cam se intră ) în spate.
Or tocmai rucsăcelul este eroul nefericit al zilei de azi.
De două ori azi m-au atacat la rucsac țiganii.
O dată la dus, pe langa un magazin de copii. Era o țigăncușă adolescent, înaltuță, finuță...n-ai fi zis. Am simțit-o pur și simplu în spate cum se ținea după mine. Apoi am filat-o cu ajutorul geamurilor. După mine, ca scaiul. Am intrat într-un magazin și m-am întors la ea. Inițial, avrut să intre după mine. Apoi vazându-mi fața și privirea care numai de bine nu-i zicea, a renuntat. A făcut stânga-nprejur și s-a întors pe unde a venit.
O dată la întors. Pe trecerea de pietoni la Ciupercă. În plină zi, în văzul lumii. Era un grup mai măricel. O pirandă cu 2 fete, un copil și 2 băieți. Unul mai mare și unul mai micuț. A venit cel mai măricel. A văzut că a fost văzut și m-a depășit, aruncându-mi o privire pe care n-aș putea să o caracterizez. N-am cuvinte...sau poate ar roși ecranul...
Și nu e un caz singular. Anul asta am simțit 4 atacuri. Toate când sunt cu cel mic. Fie în mei-tai cu rucsacul în spate, fie că e în caruț piticul, iar rucsacul la locul lui în spate.
Chiar așa ...să am o etichetă pe spate care scrie: BUN DE FURAT? FRAIER? ȚINȚĂ UȘOARĂ?
Mi-e lehamite....
Și uite așa se crează prejudecățile. Bleachhhh! :(
Însă se apre că realitatea înconjurătoare ține cu tot dinadinsul să îmi arate că sunt o naivă. Încă!
Când am de umblat prin multe locuri, eu îmi aburc plodul din dotare în mei-tai și ne luam talpășița în oraș. Piticul în față și rucsăcelul cu diverse (apă, biscuți, mașinuțe, mâncare pentru porumbei, portofel, servețele...etc...o mamă știe cam se intră ) în spate.
Or tocmai rucsăcelul este eroul nefericit al zilei de azi.
De două ori azi m-au atacat la rucsac țiganii.
O dată la dus, pe langa un magazin de copii. Era o țigăncușă adolescent, înaltuță, finuță...n-ai fi zis. Am simțit-o pur și simplu în spate cum se ținea după mine. Apoi am filat-o cu ajutorul geamurilor. După mine, ca scaiul. Am intrat într-un magazin și m-am întors la ea. Inițial, avrut să intre după mine. Apoi vazându-mi fața și privirea care numai de bine nu-i zicea, a renuntat. A făcut stânga-nprejur și s-a întors pe unde a venit.
O dată la întors. Pe trecerea de pietoni la Ciupercă. În plină zi, în văzul lumii. Era un grup mai măricel. O pirandă cu 2 fete, un copil și 2 băieți. Unul mai mare și unul mai micuț. A venit cel mai măricel. A văzut că a fost văzut și m-a depășit, aruncându-mi o privire pe care n-aș putea să o caracterizez. N-am cuvinte...sau poate ar roși ecranul...
Și nu e un caz singular. Anul asta am simțit 4 atacuri. Toate când sunt cu cel mic. Fie în mei-tai cu rucsacul în spate, fie că e în caruț piticul, iar rucsacul la locul lui în spate.
Chiar așa ...să am o etichetă pe spate care scrie: BUN DE FURAT? FRAIER? ȚINȚĂ UȘOARĂ?
Mi-e lehamite....
Și uite așa se crează prejudecățile. Bleachhhh! :(
joi, 21 aprilie 2011
Reteta de biscuti cu miere
Dragii mele, va invit la degustare
Si acum, reteta:
Pentru inceput 350 grame faina necernuta (adica din punga direct - tot din lipsa de timp ), 1 lingurita de bicarbonat de sodiu, 2 de scortisoara sau 2 de cacao (dupa preferinte) si 1 lingurita de zahar (nu de alta, da' sa ajutam bicarbonatul). Le amestecam frumos cu o lingura pana suntem multumite de aspect :mrgreen:
Dupa aceea, luam 1 pachet UNT (observati sublinierea UNT, da?!) si il facem bucatele in amestecul de mai sus. Daca reusiti sa il scoateti mai din timp sa se inmoaie un pic, cu atat mai bine. Se amesteca in continuare cu mana, pana capata o consistenta sfaramicioasa dar care se tine in acelasi timp (poftim explicatie! )
Cand nu mai poti de mana, te opresti si pui la incalzit 50 ml lapte. Il aduci la o temperatura cat sa poti baga mana.
Se adauga laptele cald si 5-6 linguri de miere (dupa gust - cat ii vreti de dulce) si se ia la amestecat. Tot cu mana!
La inceput are o consistenta noroioasa, dar daca nu se ingheaga se adauga treptat faina (alta in afara de cele 350 grame de la inceput) - cat inghite ca sa se transforme in ce a fost inainte sa punem laptele si mierea. Adica ceva moale, care se ia de pe maini, dar suficient de teapan ca sa stea singur intr-o pozitie.
Se acopera sa stea 10 minute la caldurica.
Intre timp, incalziti cuptorul de 210 grade.
Pe hartie de copt va puteti dezlantui talentul creativ!
Se lasa la cuptor in jur de 10 minute, pana incep sa se aureasca. Se incerca cu paiul sau ii ridicati putin si va uitati pe vatra lor.
Daca sunt aurii, e ok.
Daca sunt maronii, scote-ti-i repejor.
Iar daca sunt negri, lasa! ca iti mai iese o tava!
Pofta buna!
Si acum, reteta:
Pentru inceput 350 grame faina necernuta (adica din punga direct - tot din lipsa de timp ), 1 lingurita de bicarbonat de sodiu, 2 de scortisoara sau 2 de cacao (dupa preferinte) si 1 lingurita de zahar (nu de alta, da' sa ajutam bicarbonatul). Le amestecam frumos cu o lingura pana suntem multumite de aspect :mrgreen:
Dupa aceea, luam 1 pachet UNT (observati sublinierea UNT, da?!) si il facem bucatele in amestecul de mai sus. Daca reusiti sa il scoateti mai din timp sa se inmoaie un pic, cu atat mai bine. Se amesteca in continuare cu mana, pana capata o consistenta sfaramicioasa dar care se tine in acelasi timp (poftim explicatie! )
Cand nu mai poti de mana, te opresti si pui la incalzit 50 ml lapte. Il aduci la o temperatura cat sa poti baga mana.
Se adauga laptele cald si 5-6 linguri de miere (dupa gust - cat ii vreti de dulce) si se ia la amestecat. Tot cu mana!
La inceput are o consistenta noroioasa, dar daca nu se ingheaga se adauga treptat faina (alta in afara de cele 350 grame de la inceput) - cat inghite ca sa se transforme in ce a fost inainte sa punem laptele si mierea. Adica ceva moale, care se ia de pe maini, dar suficient de teapan ca sa stea singur intr-o pozitie.
Se acopera sa stea 10 minute la caldurica.
Intre timp, incalziti cuptorul de 210 grade.
Pe hartie de copt va puteti dezlantui talentul creativ!
Se lasa la cuptor in jur de 10 minute, pana incep sa se aureasca. Se incerca cu paiul sau ii ridicati putin si va uitati pe vatra lor.
Daca sunt aurii, e ok.
Daca sunt maronii, scote-ti-i repejor.
Iar daca sunt negri, lasa! ca iti mai iese o tava!
Pofta buna!
luni, 14 martie 2011
marți, 8 martie 2011
Cum se circulă iarna :))
Că tot e 8 Martie, pe lângă LA MULȚI ANI pentru toate mămicile, să vă arat câteva poze de acum câteva zile când la noi era iarnă în toată puterea cuvântului.
Domnul îmbracat ca de iarnă pus în mei-tai... deh! afară ningea de mama-focului...
La 13 kg copilul îmbrăcat plus hainele de iarnă ale mele, te încălzesti oricum!
miercuri, 23 februarie 2011
Parole, parole, parole - Reloaded
De ceva vreme mă tot țin să mai adaug și restul de cuvinte necuvântătoare ale domnului T :)
caca = fum (de la coșurile caselor), ceață
bebe = imaginea lui din oglindă, orice copil mai mare ca el sau apropiat ca înalțime, poze cu bebelușii din reviste sau cu copii mai mari
be(a) = apă, zapada, baltă, apa care se scurge la burlan, ploaia
nenea = orice persoană de pe stradă (îndeosebi bărbați) sau din reviste, sau de la tv, iconițele la care are acces
bla-BLAAAA = solicitare pentru pus la calculator
Necuvântătoare:
Cal = plescăie din limbă imitând mersul unui cal
Telefon = duce mânuța la ureche și cere telefonul ”Mhhh, mhhhh” și arată spre el cu cealaltă mânuță
Când face ”parț” e tot ”ca-ca” și râde ghiduș.
Cred că ar mai fi, dar ora e înaintată și cu voia Domniilor vostre, m-aș retrage!
O seara frumoasă!
caca = fum (de la coșurile caselor), ceață
bebe = imaginea lui din oglindă, orice copil mai mare ca el sau apropiat ca înalțime, poze cu bebelușii din reviste sau cu copii mai mari
be(a) = apă, zapada, baltă, apa care se scurge la burlan, ploaia
nenea = orice persoană de pe stradă (îndeosebi bărbați) sau din reviste, sau de la tv, iconițele la care are acces
bla-BLAAAA = solicitare pentru pus la calculator
Necuvântătoare:
Cal = plescăie din limbă imitând mersul unui cal
Telefon = duce mânuța la ureche și cere telefonul ”Mhhh, mhhhh” și arată spre el cu cealaltă mânuță
Când face ”parț” e tot ”ca-ca” și râde ghiduș.
Cred că ar mai fi, dar ora e înaintată și cu voia Domniilor vostre, m-aș retrage!
O seara frumoasă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)