De Florii

Cateva poze doar :)

puteri magice

doi copilandri :)

Teo si Papi 

zambete de dimineata 

Martisor

Martisorul este, potrivit traditiei, un snur bicolor care aduna zilele, saptamanile si lunile anului in doua anotimpuri, iarna si vara, facut cadou la l martie, ziua Dochiei, stravechi inceput de an agrar, potrivit Agerpres

Martisorul este confectionat din doua fire colorate alb si rosu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi daruit fetelor si femeilor care il poarta agatat in piept una sau mai multe zile.

Romanii sarbatoreau inceputul primaverii la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu ce personifica renasterea naturii. Se spune ca martisoarele sunt purtatoare de noroc si fericire. Sunt formate dintr-o fundita rosu cu alb, rosul semnificand iarna, iar albul - primavara. La aceasta fundita se adauga alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoava, cosar sau inima. Martisorul este purtat pe haina, la vedere, timp de cateva zile, incepand cu 1 martie.

Pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, simboliza viata, deci femeia, iar culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, era specifica intelepciunii barbatului. Snurul martisorului reprezinta, prin urmare, impletirea armonioasa a celor doua.

Potrivit altor surse, martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Alegerea monedei, din aur, argint sau bronz, indica statutul social. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Erau purtate pana cand infloreau copacii, apoi erau atarnate de crengile acestora.

Dupa unele traditii, firul Martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul primavara, la nasterea anului agrar.

Astfel, intrucat Martisorul este inseparabil de traditia Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine ca acesta este un obicei vechi romanesc, atestat in toate zonele locuite de romani si aromani, preluat apoi de alte popoare din centrul si sud-estul Europei.

documentar Agerpres

A mai trecut un an

Nu imi vine sa cred ca azi e 17 decembrie.
Mai e putin si se termina anul.
Nu o sa dau cu apocalipsa, ca nu mi se pare ... nu mi se arata.
Nu stiu cand a trecut si anul asta. Cu bune. Cu mai putin bune. Cu rele. Umane.

Memento mori

Ma chinui de luni sa termin postarea asta.

Luni am aflat ceva despre un coleg care m-a dat peste cap. Ca s-a procopsit cu o boala care nu iarta. Si nu iarta destul de rapid.

Toata ziua de luni am fost data peste cap. Nu ma puteam gandi decat la lucruri negre. Si scenarii cu "daca..."

Apoi, spre sfarsitul zilei, cand am plecat spre casa, m-am bucurat cu adevarat de apusul de soare, de pasarile care zburau, de trafic (!), de larma din piata, de norii de pe cer, de catelul si pisicile din curte.
De lucrurile marunte pe care zilnic tindem sa nu le mai acordam atentie.
Am reusit cu ocazia asta sa ma apuc sa fac ordine in acte, in camera, sa sortez hainele, sa fac ceea ce tot amanam sa fac din varii motive.

Si. mi-e mai bine. Ma simt mai bine.

Din cand in cand doar trebuie sa ne aduceam aminte sa traim. Pus si simplu.

Memento mori.

summer time

N-am mai scris parca de o vesnicie. Poate chiar a fost. Nu mai stiu. Caldura asta infernala zi si noapte parca mi-a topit mintile, vointa, sufletul. Au fost si bune si mai putin bune. Rele, mai putin. Am fost la bunici, am fost la mare, am avut catei, am avut pisici, avem catel, avem pisisi (iar !), am fost bolnavi, ne refacem. Mai vrem la mare si nu vrem sa renuntam la catel. Oare de ce? :) Sper sa pot sa pun si cateva poze.