bisisica

sâmbătă, 24 septembrie 2011

pipilica, noaptea de la 22.00

Mda...mi-am gasit si eu titlu de titlu, dar e acus proaspat si nu mai vreau sa mai le las sa treaca.
Mai am ceva postari neterminate, si doar al cu barba stie cand si cum le-oi termina/posta.
Deci, aventura de azi :)

Cum-necum, azi pe sarma la spalat au aterizat toate cele trei bucati de protectie de chilotei, drept urmare, la pranz, domnul T s-a culcat in chilotei normali. A dormit ca belferu' vreo 3 ore, pana cand vezica lui a hotarat ca ea nu mai poate. Drept urmare, domnul T s-a trezit nevoie mare murat fleasca, atat el cat si cearsafurile de invelit si hainutele de pe el. Nu si patul, pentru ca ma'sa, prevazatoare, a invelit patul cu simt de raspundere si cu paturici anti-pipi!
Acum, seara, am papat si ne-am pus la somn. A dormit cam vreo ora si "Maaamaaaaaaa!"
Fug repede sa vad unde arde....Domnul statea in picioare in patut, supart nevoie mare ca nu ma gasise in camera.
Il intreb ce are. Primesc raspuns: "Ca-ca!"
"Ne punem pe olita? Faci pisu?"
"Daaaaaaaa"
Repede, executam operatiunea. Scutecul uscat iasca, doar cu o urma de pipi.
Usurat, nu protesta la rescuteceala si se(ne) culca(ram) la loc.

Concluzia noastra, a celor 2 mai mari ai familiei: domnul T a prins idea cum e sa faci pipi in somn si ca e mai bine sa nu te trezesti murat. Drept urmare, se pare ca tre' sa ma mai astept si la alte episoade nocturne-noctambuliste, dar absolut necesare.

Daca la 2 ani scapam si de scutecul de noapte, apoi suntem tari! Sa crape inima in toata generatia de parinti care isi tin copii in pampersi si ignora cerintele absolut normale si fiziologice ale evolutiei unui pui de om.
Si in asa-zisele educatoare....ptiuuuuuu....ca iar mi-am adus aminte si iar mi se innegura privirea....

Dixit!

duminică, 14 august 2011

Pleiade

Vineri noapte a fost Noaptea Pleiadelor.
Am vanat in van stele cazatoare.
O luna mare si grasa si luminoasa ca un far, mi-a zadarnicit eforturile.
In plus, e o poluare luminoasa in oras...nu mi-am inchipuit asa de mult...e groaznic!

Sa zic ca as fi vazut ceva cu coada ochiului. Si asta in afara de satelitul care se tot rotea halucinant.
Am trimis in eter dorinte...sa prinda praf de stele si sa zboare mai departe, pana acolo unde se implinesc toate visele.

Noapte buna!

duminică, 31 iulie 2011

Un timp pentru toate

Nu mai știu de nimeni. Și de nimic. :(
Și mor de supărare pe chestia asta.

Mă adaptez și mă readaptez. Alerg. Învăț. Asimilez. Și mă consum. Și rămân fără baterii. Ajung acasă în stare de legumă decongelată. Mai rezist până adoarme piticul și apoi cad. Lată.

Am o grămadă de proiecte începute (de prin partea cealaltă). Și un praf de ele de 2 degete.
Idei care vin și fug ca gonite de duhuri rele. Nici nu apuc să le schițez.

Mă uit la ceas. E 6 am. Mă uit din nou. E 8.20. *&^%$. Trebuie să fug la serviciu. Mă uit la ceas. E prânzul. Nu sun, că s-ar putea să doarmă. Mă uit din nou. E 5.30 pm. Mă îmbarc spre casă. E 7.30 pm. Facem băiță. E 9 pm. Doarme. Mă uit la el și nu îmi vine a crede. A mai trecut o zi și eu ....

Never mind.
Sunt doar obosită.
Îmi revin eu.

Noapte bună!

miercuri, 13 iulie 2011

Tristeti

Pana oi reuși să mai dau din poze jos, stau și voi scrie doar despre:

Tristeți de mamă care plecăă dimineața la serviciu,
tristeți de copil nedumerit
tristeți de mâțe trase de coadă
tristeți de mamă care se întoarce de la serviciu și e tratată cu supărare că doar a fost plecată toată ziua, nu?!
....

vineri, 8 iulie 2011

Despre schimbări

Postul asta dacă îl scriam acum o săptămână ar fi arătat altfel.
Acum, ... să vedem ce o să iasă.

Deci, m-am întors la serviciu. La alt serviciu.

Ce toamnă a fost la mine în suflet, nici nu vă puteți imagina.
Dacă nu se acomodează doar cu bunică'sa acasă...dacă nu o sa vrea să doarmă la prânz fară mine (adică fără țiți :D )...dacă se sălbaticește copilul din lipsă de interacțiune cu alți copii și lipsă de plimbări...dacă...dacă...dacă....

Însă se pare că încep lucrurile să se aseze pe făgajul potrivit.

Mă rog, în limita posibilităților.
Adică fără prea multă interacțiune educațională (o plastilină, un lego, o măslină...o atenție acolo), cu extrem de multe desene (că doar trebuie să stea cuminte, nu?!), cu mâncat la cu totul alte ore decât alea care o să fie la grădi (munca mea de 6 luni de zile....dusă pe apa sâmbetei), fără plimbări și alți copii (merge căruțul greoi și i se sucesc roțile)....

Ce are din plin: soare, aer, fructe, pufuleți, desene (again), cuburi și mașini.

Dimineața când plec cu Consortul spre serviciu, se duce la tat'su, îl pupă. La mine...nu prea vine...se uită nedumerit...Eu ce caut să plec?...Face Paaaa...dar ar vrea să vină și el la plimbare și e nedumerit și nemulțumit că rămâne acasă.

Când vin acasă, mă întreabă ”Tata?!” Dacă nu e tati, nu e interesat. Poate dacă am vreo plasă, vine să o cotrobăie. Rar se bucură că am venit și stă să îl pup.

E frustrant. Și pentru mine, dar și pentru el.

Mă doare sufletul, dar a trebuit să fac mutarea asta.
N-am avut curajul altora (Diana - ai tot respectul meu! :) ).
E mare lucru să nu fii părinte de vikend! :(

Cu drag, dintr-o seară de vineri!