Nu mai știu de nimeni. Și de nimic. :(
Și mor de supărare pe chestia asta.
Mă adaptez și mă readaptez. Alerg. Învăț. Asimilez. Și mă consum. Și rămân fără baterii. Ajung acasă în stare de legumă decongelată. Mai rezist până adoarme piticul și apoi cad. Lată.
Am o grămadă de proiecte începute (de prin partea cealaltă). Și un praf de ele de 2 degete.
Idei care vin și fug ca gonite de duhuri rele. Nici nu apuc să le schițez.
Mă uit la ceas. E 6 am. Mă uit din nou. E 8.20. *&^%$. Trebuie să fug la serviciu. Mă uit la ceas. E prânzul. Nu sun, că s-ar putea să doarmă. Mă uit din nou. E 5.30 pm. Mă îmbarc spre casă. E 7.30 pm. Facem băiță. E 9 pm. Doarme. Mă uit la el și nu îmi vine a crede. A mai trecut o zi și eu ....
Never mind.
Sunt doar obosită.
Îmi revin eu.
Noapte bună!
4 comentarii:
Esti cam stesata, mami :). Acomodarea asta e cu multe emotii. Tin pumnii si pup tare. Lori
Saru' mana!
pfffff, cand ma gandesc cat de putin mai am si eu pana acolo... :((
Si totusi, astept cu nerabdare sa citesc numai de bine d ela voi :) :*
Trimiteți un comentariu