bisisica

Memento - uri

2011-12-26T23:13:00.000+02:00

De Craciun am reusit sa mai fac rost, printre licuri de lumina, de cateva clipe.
Si am verificat si eu blogul, pentru ca nu o mai facusem de mult.
La o postare la care eu tin foarte mult, am gasit doua comentarii carora vreau sa le raspund pentru a nu lasa in suspensie anumite aspecte.
Este vorba de postarea

http://bisisica.blogspot.com/2011/09/cand-inghetat-iadulla-gradinita-elena.html

Stimate doamne,

Este o tara libera. Fiecare are dreptul la opinia sa.

Sincer, eu m-am dus la gradinita Elena Farago deoarece primisem recomandari pentru ea si pentru educatoare de la persoane in care am incredere.

Insa aceasta a fost experienta mea si a fiului meu. Consider ca trebuie sa se afle si astfel de experiente mai putin placute pentru unii.

Si, Geta, sa nu aratam cu degetul, da?! Eu nu m-am legat de tine sau de copilul tau. Fiecare copil, fiecare om pana la urma are ritmul sau. Daca fiul meu va vrea sa vorbeasca "cu cuvinte" la 4 ani, din partea mea, el sa fie sanatos. Are un vocabular extrem de bogat, o imaginatie debordanta si o enegie duraceliana :)

Noi ne bucuram ca este sanatos si aspectul acesta este unul limitrof. Sunt atatea limbaje la dispozitie si atatea emotii pe care le putem transmite, incat uneori este pacat ca ne limitam la cuvinte!

Craciun Fericit tuturor!

De Craciun

2011-12-24T18:41:00.000+02:00

A mai trecut un an, am mai facut un brad.

De data asta, cu ceva ajutor!

Il asteptam nerabdatori pe Mos Craciun! :)

De Mos Nicolae

2011-12-06T16:36:00.000+02:00

Am primit o scrisoare-poezie pentru Mos Nicolae, cu drag de la o colega.

Mos Nicolae, te rog sa ai grija si de prietenii mei. Sunt maturi ,
dar in suflet ,sunt tot copii!
Ai grija si de ghetutele lor !!!
Fii generos , asa cum sunt si ei !!!
Ai grija de visele lor si nu le trimite nuieluse !!!
Ai grija ca ranile din sufletele lor sa se vindece !!!
Sa le spui ca sunt oameni care ii iubesc,dar nu stiu cum ...sau ...nu pot sa-si exprime sentimentele !!!
Ai grija sa le spui sa invete sa se ierte pe ei insasi intai si apoi sa-i ierte si pe cei din jurul lor!
Da-le putere sa treaca peste toate greutatile , sa poata culege flori rasarite din lacrimile cazute ...ieri !
Daruieste-le pace,bucurie ,sanatate, ,fericire,implinire........”
Ceea ce imi doresc mie va doresc si voua !
Este momentul in care ceea ce ne dorim devine realitate prin intermediul visului sau prin intermediul celui drag!

- Un Mos Nicolae plin de bucurie si multa fericire!

amintiri

2011-09-30T07:52:00.002+03:00

Ce scriam eu acum mai bine de 2 ani:
"luni, 5 ianuarie 2009

noul an

Un an nou.
O lista alba.
Asteptari ... ale noastre, ale celorlalti, alte altora.

Anul asta vreau sa fie unul plin de caldura, de lucruri frumoase, de calatorii (dar daca se poate nu din alea in interes de serviciu :D ), de poze. Vreau sa ma bucur de lucruri marunte...ca daca tot astepti lucruri mari nu te vei mai bucura nicicand.

Vreau sa am curajul sa visez. Vreau sa am curajul sa pornesc spre vise. Vreau sa nu mai las temerile sa imi puna frane si lanturi."

Acum mi-am dat seama ca in ziua respectiva am ramas gravida.
Dupa ce depusesem armele, dezarmati de o lunga asteptare de vreo 2 ani. Cum se incurca si se descurca itele vietii.
Keep dreaming! Keep smiling!

Multumiri

2011-09-29T22:01:00.000+03:00

Am fost prinsa cu serviciul si n-am avut timp sa verific blogul.
Fetelor, mi-ati umplut sufletul! :)

Multumesc ca sunteti alaturi de mine.
Multumesc sa stiu ca mai sunt si altii care se lupta cu morile de vant.

Finalul: doar l-am retras. Reclamatie fac in van pentur ca directoarea este sotia nu-stiu-cui din politica. Deci, ar fi o frectie la eternul picior de lemn.
Si gradinita e de stat. M-am dus acolo pentru ca mi-a fost recomndata de mai multe persoane in care am incredere. Persoane ai caror copii (e drept, mai mari de 3-4 ani) au fost tratati ok. Poate am nimerit eu la educatoarea smucita.

Iar de luptat cu morile de vant, nu prea mai fac.
M-am lupat si inca lupt cu: "CUM? Inca mai alaptati la 2 ani? Dar nu ii face rau?" WTF, people! What's wrong with you? O sa alaptez pana cand nu o sa mai vrea copilul...cu uitatul ca la urs cand il caram cu mei-tai-ul "Dar nu e chinuit acolo? Nu-l doare?!"....cu alimentatia nenaturala si nesanatoasa care este oferita bebelusilor si copiilor, alimente pline de E, de conservanti, cremvusti, "salame", mezeluri si biscuiti gemand de glutamati si E-uri si coloranti, sucuri care mai de care mai "naturale" & Co.

Am ajuns la concluzia ca omului poti sa ii spui. Daca ai cu cine, o sa te intelegi. Daca va avea urechi sa te auda, poate se va schimba. Poate, insa nu obigatoriu, pentru ca radacinile raului sunt adanc infipte.
Ceea ce ma bucura este ca suntem cativa care inca mai avem un set de valori in care sa credem, valori in concordanta cu legile naturii.
Unii ar zice ca suntem chichiriciosi, ca cerem prea mult, ca avem fite si basini. Poate. Sincer? Nu imi pasa de cei care cred asa ceva. Viata e cel mai scump lucru de care trebuie sa ne ingrijim.
Ca e a noastra, a celor dragi, a prietenilor, a colegilor. Pana la urma a tuturor! Toti trebuie sa avem grija de noi toti.
Eu azi putin, tu maine putin. Putin+putin=putin mai mult
Ce le lasam copiilor nostri, ce mediu, ce valori, ce ....? Mi-e groaza sa deschis si aceasta cutie a Pandorei. Asta e alta durere a mea, despre care o sa scriu in alta zi/noapte.

O seara placuta tuturor!

parole ...

2011-09-29T21:47:00.002+03:00

Cati ani ai?
De...doooo... si fuge razand :)

Cand a inghetat iadul...la gradinita Elena Farago Craiova

2011-09-27T23:00:00.002+03:00

articol inceput pe data de 14. terminat azi, pe 27.

Am asteptat cu nerabdare toamna. Sa facem 2 ani. Sa mergem la gradi.

Mama nebuna ce sunt, mi-am inscris copilul de asta primavara, nu care cumva sa pierd locul.

Am cumparat hainute, olita, sosetele, rechizite, pernute, cana de apa...tot tacamul. Am etichetat tot ce se putea eticheta: haina, olita, cana, perna. Si ce nu s-a putut scrie, am brodat.
Activitati intense, ce mai incolo si incoace!

Am fost martea trecuta pe la gradi, sa mai vorbesc cu directoarea si sa platesc taxa pentru luna septembrie. Banii i-am dat, cu directoarea n-am vorbit, ca nu era acolo. Logic!
Am mai fost o data vineri. Am reusit sa dau de educatoarea care trebuia sa se ocupe de fiu'miu.

Si din momentul asta se dezlantuie iadul!...

...aaaa...voi sunteti cei cu multe numeee...in fata numelor voastre e un mare NU!
(stiu eu care au fost motivele initiale - si putin imi pasa daca voi fi acuzata de discriminare etnica: noi stam intr-o zona populata preponderent de persoane de etnie roma, copilul are 3 nume-deh! parinti caposi ...ce si-o fi zis madama: hahahah...astia sunt tigani.afar' cu ei! Nici tu un telefon ca nu (mai) esti inscris, banii la contabilitate ti se primesc, chiar daca copilul nu este in nicio grupa)
...Imi pare rau, dar nu va pot primi, nu aveti 2 ani! (asta pe data de 9 septembrie si noi am facut 2 ani pe 14, adica azi)...e prea mic...sunt prea multi in grupa, sunt 33 de copii...nu avem suficiente ingrijitoare...nu...Nu...NU!
...ba da, doamna, ca l-am inscris de asta primavara....am platit taxa...suntem educati, se cere la baie, e independent...singura chestie e ca nu vorbeste.
...AHaaaaa...
Ma rog, dupa indelungi parlamentari, asa de vreo ora, timp in care fiu'miu a prins curaj si a inceput sa se joace cu camioanele si cu jucariile, a spus cu juma' de gura ca ne primeste.

Sincer, m-am bucurat. Eram fan gradinita. Eram ferm convinsa ca mersul la gradinita ajuta copilul sa se dezvolte, sa capete si alte abilitati pe care noi parintii nu stim/nu avem timp/nu avem cunostintele necesare pentru a i le dezvolta. Pentru socializarea de care are parte. Pentru ca si bunicii au dreptul la timpul lor si la viata lor, nu sunt slavi pe plantatia nepotilor. Inca sunt fan gradi. Dar nu la Elena Farago.

Luni. Ziua 1
Cosmarul incepe cand intelege ca va fi lasat singur, fara tati in multimea aia de copii urlatori. Ni se rupea inima la toti trei. Si mie, si lui tati si socra'mii. Il jelea pe tat'su de il auzeam de afara, de pe bancuta, de la 10 metri. Fara niciun fel de exagerare. Are fiu'miu un claxooonnnn...il pot imprumuta pe post de sirena antiaeriana!
Cu inima rupta, cu sufletul sfasiat am plecat. La 11 ne-am suant: veniti sa il luati.
Ne-am prezentat sa il iau acasa.
Ce ari fi trebuit sa fie primul semnal de atentie: Gradinita are interfon la intrare (care este un lucru excelent, nu intra cine, care, cum, cand vrea). Sun si iata ca vine cineva sa imi raspunda. Numai ca sunt trei pitici (!!!) din grupa lui fiu'miu care scapasera de sub agera privire si sprintara mana a ingrijitoarei si cautau sa exploreze, cu lacrimile innodate in barbie, exteriorul gradinitei in speranta desarta de a-si gasi parintii. Ma tin repede la ei, sa nu imi scape vreunul, si inchid usa. Apare si ingrijitoarea si reusim sa ii aducem inapoi spre clasa.
Piticul meu venea urland si smiorcaind de la baie. Cand m-a vazut, in secunda doi, era in brate cu directia clara: TATA! :)

Marti. Ziua 2
In ziua a doua decid ca ar fi bine sa incerc sa stau cu el o perioada, poate-poate reusim sa cadem la vreo intelegere.
O, vai mie! Oooo, ce bine imi pare ca am luat aceasta decizie!

Prima ora am petrecut-o in baie. De altfel, asa am aflat ca ieri a stau mai tot timpul in baie pentru ca acolo era liniste, nu urla nimeni si putea sa stea linisit.
Dar cum sa lase copilul linisit in baie pana sa se acomodeze?!!! Nu, Doamne-fereste! Trebuie trumatizat alaturi de ceilalti urlatori in clasa. Drept urmare, domnul T a ales sa stea in baie. Pana la 11, cand am venit sa il iau. Dar divaghez. Ziua 2. Baie.
Ne jucam, facem pipi, pe spalam pe maini, insectam toaletele, reductorul de WC (care BTW e pus pe lista de achizitii si pentru acasa)...parti bune, interesante pentru el.
Parti interesante, mai putin bune, pentru mine: fetitele nu sunt sterse corect din fata in spate dupa ce fac pipi, ci tocmai invers, copiii nu sunt spalati pe maini dupa folosirea toaletei sau a olitei, dar educatoarele/ingrijitoarele au timp sa se spele. Dar pe copii nu. Fereasca Sfantul. Macar unul, acolo de samanta. Nu! Prosopelele sunt puse in agatatori deasupra olitelor. Mai cad in olite, dar e ok. Merge. Olitele nu sunt spalate dupa utilizare. Nici macar clatite. Apa la toaleta se trage dupa 2-3 copii.
Sa mai continui cu capitolul baie? Neeeeahhh.

Sa trecem la urmatoarele.
Dupa ce am terminat cu baia, am hotarat ca e timpul sa socializam. Ce mama tampita sunt! L-am bagat cu forta in clasa, desi urla de mama-focului, mentionand catre ingrijitoare ca am fost la baie si ca orice solicitare in acea directie nu mai este fondata. "ca-ca" la el este cuvantul salvator, il scapa din multe situatii neplacute pentru ca a invatat ca raspundem pozitiv acestei solicitari.
Deci il las pe fiu'miu la voia ingrijitoarei, fara cuvant salvator si ma retrag, cu inima indoita, afara pe bancuta.
Il auzem cu urla si cere la baie. O auzim (eu si sotul) pe ingrijitoare cum urla la un moment dat catre el, cerandu-i in mod raspicat sa termine cu urlatul si cu cerutul la baie. O plescaiala de palme si liniste. O secunda am vazut negru in fata ochilor. Parca am avut presentimente. Am stat, am ascultat. Am crezut ca a evadat pe hol si de aia nu il mai auzim. Am plecat sa ne plimbam prin zona.

Dupa 15 minute, ne-au sunat sa venim sa il luam, ca s-a bagat iar in baie si ele nu au timp sa stea dupa el.
Bun, hai inapoi sa il iau acasa.
Intru iar in gradinita. Sa il iau, sa nu il iau. Hai sa mai incercam. Sa mai stau cu el. Cum ceilalti copii erau afara in curtea interioara, hai si noi. Sa luam o gura de aer, sa ne calmam.
Ooooo...crunta realitate!
Curtea interioara: o curte betonata, cu vreo 2 guri de canalizare cu chepenguri. Pe unul dintre ele trona un cauciuc. Un colt unde erau depozitate o gramada de fiare ruginite. Un gard si o poarta din plasa ruginita, prinse cu sarme desparteau curtea de betoane de locul de joaca plin cu copiii mai mari. Acolo unde erau topogane, si nisip, si iarba, si pomi, si umbra, si leagane, si balansoare, si ....
Stateau ca maimutele pe gard. Al meu cel putin tragea pe poarta sa mergem la leagane. De-abia l-am desprins de acolo.
O veranda betonata si aia la vreo 50 de cm. Neimprejmuita, ne nimic. Acolo erau puse scaunelele sa se joace. Pe marginea verandei. Era a doua oara cand am vazut negru in fata ochilor.

A treia oara: cand a cazut un copilas si s-a facut praf. S-a lovit la cap si la nasuc. L-au legat cu o esarfa cu apa rece, ca nu are nimic. Avea o privire copilul ala, de vita lovita in cap cu maiul. Lasa ca adoarme si n-are nimic. Nu au sunat parintii, ca oricum sunt profesorii nu-stiu-care si Of...cum s-a intamplat tocmai la ei! of of of

A patra oara: cand a venit nea caisa mesteru sa repare o plinta metalica fix in usa clasei lor cu bormasina, de se bagase un copilas de frica in dulap. Erau foarte amuzate! (*&^%$ mamii lor de (**&^%$!

A cincea oara: cand m-am dus sa culeg un copil care se tara pe jos pe langa usa, plangam dupa mama, pentru ca ele nu mai stiu ce sa ii faca. Copilul a raspuns imediat ce l-am luat in brate si i-am aratat ca imi pasa de el. S-a calmat si a intrat in clasa.

A sasea oara: cand am vazut usile de sticla de la biblioteca lasate larg deschise si copii alergand pe langa/pe sub ele. Si ele nu miscau un deget.

A saptea si ultima oara: Reusisem sa il faca sa ajungem pe pragul usii. Undeva, in clasa, era o perdea cu fluturasi. Alui meu ii plac fluturii. Avem si noi acasa fluturi pe perdea. Am reusit sa il fac sa intre in clasa si sa ceara un fluture. L-a primit si a venit repede inapoi sa il studieze. Si cum stateam noi amandoi pe prag si studiam fluturasul, vine educatoarea si ii smulge fluturele pe motiv ca nu e de jucarie si ca fluturele trebuie sa stea pe usa (avea si magnet)! Fiu'miu, deposedat in mod barbar de noua jucarie, s-a pus pe urlat si pe iesit din clasa.

Aici s-a umplut paharul.

Am inghitit in sec, am apreciat tactul pedagogic de care a dat dovada, am mormait ceva ca de-abia reusim sa il bag in clasa, si am anuntat ca pentru azi ajunge. Noi ne ducem acasa.
Bucurie mare pe domnul T cand s-a vazut in afara gradinitei si cand a inteles ca mergem acasa cu tati a fost extaziat.

O data ajunsi acasa, mancam si hai sa ne culcam. De obicei, ma cam lupt cu el sa il schimb la pranz. De data asta, foarte cooperant. Eh, ma gandesc eu, e obosit: stres, plansete, agitatie....
Dau sa ii pun chiloteiii....Ce mi-au vazut ochiii....Trei urme de degete tronau pe coapsa copilului meu. In momentul ala am realizat ce a insemnat plescaitura aia, de ce a amutit fiu'miu acum 3 ore si mai bine. Am vazut negru. Am vrut sa ma urc in taxi si sa ma duc sa o pocnesc. Direct peste bot. Sa simta. Ca daca ii dadeam in acelasi loc, nu cred ca simtea. Era soricul prea gros. Am chemat bunicile sa vada si ele cum se trateaza copiii in anul 2011 la gradinita. Care este nivelul educatiei educatoarelor. Unde se ajunge.
La impunerea "respectului" prin bataie in fata unor copii de 2 ani. RUSINE!

Si uite asa a inghetat iadul la gradinita Elena Farago din Craiova.
Aviz amatorilor!
Mai stam un an, mai trece un concediu, mai cautam si alte gradinite. Care vor trece prin furcile caudine pana sa ajunga pe lista scurta!

Dixit!

pipilica, noaptea de la 22.00

2011-09-24T23:43:00.000+03:00

Mda...mi-am gasit si eu titlu de titlu, dar e acus proaspat si nu mai vreau sa mai le las sa treaca.
Mai am ceva postari neterminate, si doar al cu barba stie cand si cum le-oi termina/posta.
Deci, aventura de azi :)

Cum-necum, azi pe sarma la spalat au aterizat toate cele trei bucati de protectie de chilotei, drept urmare, la pranz, domnul T s-a culcat in chilotei normali. A dormit ca belferu' vreo 3 ore, pana cand vezica lui a hotarat ca ea nu mai poate. Drept urmare, domnul T s-a trezit nevoie mare murat fleasca, atat el cat si cearsafurile de invelit si hainutele de pe el. Nu si patul, pentru ca ma'sa, prevazatoare, a invelit patul cu simt de raspundere si cu paturici anti-pipi!
Acum, seara, am papat si ne-am pus la somn. A dormit cam vreo ora si "Maaamaaaaaaa!"
Fug repede sa vad unde arde....Domnul statea in picioare in patut, supart nevoie mare ca nu ma gasise in camera.
Il intreb ce are. Primesc raspuns: "Ca-ca!"
"Ne punem pe olita? Faci pisu?"
"Daaaaaaaa"
Repede, executam operatiunea. Scutecul uscat iasca, doar cu o urma de pipi.
Usurat, nu protesta la rescuteceala si se(ne) culca(ram) la loc.

Concluzia noastra, a celor 2 mai mari ai familiei: domnul T a prins idea cum e sa faci pipi in somn si ca e mai bine sa nu te trezesti murat. Drept urmare, se pare ca tre' sa ma mai astept si la alte episoade nocturne-noctambuliste, dar absolut necesare.

Daca la 2 ani scapam si de scutecul de noapte, apoi suntem tari! Sa crape inima in toata generatia de parinti care isi tin copii in pampersi si ignora cerintele absolut normale si fiziologice ale evolutiei unui pui de om.
Si in asa-zisele educatoare....ptiuuuuuu....ca iar mi-am adus aminte si iar mi se innegura privirea....

Dixit!

Pleiade

2011-08-14T22:07:00.000+03:00

Vineri noapte a fost Noaptea Pleiadelor.
Am vanat in van stele cazatoare.
O luna mare si grasa si luminoasa ca un far, mi-a zadarnicit eforturile.
In plus, e o poluare luminoasa in oras...nu mi-am inchipuit asa de mult...e groaznic!

Sa zic ca as fi vazut ceva cu coada ochiului. Si asta in afara de satelitul care se tot rotea halucinant.
Am trimis in eter dorinte...sa prinda praf de stele si sa zboare mai departe, pana acolo unde se implinesc toate visele.

Noapte buna!

Un timp pentru toate

2011-07-31T22:21:00.000+03:00

Nu mai știu de nimeni. Și de nimic. :(
Și mor de supărare pe chestia asta.

Mă adaptez și mă readaptez. Alerg. Învăț. Asimilez. Și mă consum. Și rămân fără baterii. Ajung acasă în stare de legumă decongelată. Mai rezist până adoarme piticul și apoi cad. Lată.

Am o grămadă de proiecte începute (de prin partea cealaltă). Și un praf de ele de 2 degete.
Idei care vin și fug ca gonite de duhuri rele. Nici nu apuc să le schițez.

Mă uit la ceas. E 6 am. Mă uit din nou. E 8.20. *&^%$. Trebuie să fug la serviciu. Mă uit la ceas. E prânzul. Nu sun, că s-ar putea să doarmă. Mă uit din nou. E 5.30 pm. Mă îmbarc spre casă. E 7.30 pm. Facem băiță. E 9 pm. Doarme. Mă uit la el și nu îmi vine a crede. A mai trecut o zi și eu ....

Never mind.
Sunt doar obosită.
Îmi revin eu.

Noapte bună!

Tristeti

2011-07-13T22:37:00.000+03:00

Pana oi reuși să mai dau din poze jos, stau și voi scrie doar despre:

Tristeți de mamă care plecăă dimineața la serviciu,
tristeți de copil nedumerit
tristeți de mâțe trase de coadă
tristeți de mamă care se întoarce de la serviciu și e tratată cu supărare că doar a fost plecată toată ziua, nu?!
....

Despre schimbări

2011-07-08T22:31:00.003+03:00

Postul asta dacă îl scriam acum o săptămână ar fi arătat altfel.
Acum, ... să vedem ce o să iasă.

Deci, m-am întors la serviciu. La alt serviciu.

Ce toamnă a fost la mine în suflet, nici nu vă puteți imagina.
Dacă nu se acomodează doar cu bunică'sa acasă...dacă nu o sa vrea să doarmă la prânz fară mine (adică fără țiți :D )...dacă se sălbaticește copilul din lipsă de interacțiune cu alți copii și lipsă de plimbări...dacă...dacă...dacă....

Însă se pare că încep lucrurile să se aseze pe făgajul potrivit.

Mă rog, în limita posibilităților.
Adică fără prea multă interacțiune educațională (o plastilină, un lego, o măslină...o atenție acolo), cu extrem de multe desene (că doar trebuie să stea cuminte, nu?!), cu mâncat la cu totul alte ore decât alea care o să fie la grădi (munca mea de 6 luni de zile....dusă pe apa sâmbetei), fără plimbări și alți copii (merge căruțul greoi și i se sucesc roțile)....

Ce are din plin: soare, aer, fructe, pufuleți, desene (again), cuburi și mașini.

Dimineața când plec cu Consortul spre serviciu, se duce la tat'su, îl pupă. La mine...nu prea vine...se uită nedumerit...Eu ce caut să plec?...Face Paaaa...dar ar vrea să vină și el la plimbare și e nedumerit și nemulțumit că rămâne acasă.

Când vin acasă, mă întreabă ”Tata?!” Dacă nu e tati, nu e interesat. Poate dacă am vreo plasă, vine să o cotrobăie. Rar se bucură că am venit și stă să îl pup.

E frustrant. Și pentru mine, dar și pentru el.

Mă doare sufletul, dar a trebuit să fac mutarea asta.
N-am avut curajul altora (Diana - ai tot respectul meu! :) ).
E mare lucru să nu fii părinte de vikend! :(

Cu drag, dintr-o seară de vineri!

Schimbări

2011-07-03T22:35:00.000+03:00

De vineri, suntem în schimbări.
Sperăm că numai în bine.

Week-end-ul trecut

2011-06-11T22:34:00.000+03:00

Cea mai bună iarbă e cea pe care nu ai voie...

Căpitane, avem vânt din pupa!

Avem un pasager clandestin...

Eu?!

Tati cel mereu zâmbitor!

Și cu încă două lopețici, cred că reușesc să îl ascund. Cum ce? Piciorul....!

Sete mare....

Ale cui or fi oare?

Căldură mare, monșer! Căldură mare!...

Oare dacă o iau pe toată și o pun pe mine, mami ce o să zică?...

De duminică

2011-05-23T15:36:00.000+03:00

A fi sau a nu fi mudar de iaurt? ... A fi este răspunsul! :)

Mda...e și gustos!

Cu tati la promenadă, pe la Baaa (fântâni)

Admirând fântâna

Teritorii interzise...

Explorări de suprafață...

Explorări de adâncime...

Pe aici nu se trece!

Uite apa, nu e apa...

Și pe acolo vine apa, mami?...

Dacă i-aș da drumul în fântână, ar pluti? :D

Gugu - prietenii înaripați 1

Gugu - prietenii înaripați 2

Caldură mare, monser! Urmau pantalonii jos, dar s-a facut ora de nani și am plecat spre casă!

De sfarșit de primavară, la târg

2011-05-22T21:53:00.000+03:00

Un covrig excelent, mai ales ca e de la alții! (Săru mâna, Costinela!)

La fântana cu tunel...numai că nu mergea...:(

Of, mami, dar de ce nu merge fântanaaa?

Citim presa :)

Lehamite

2011-05-19T15:14:00.000+03:00

Mă consider o persoană suficient de deschisă la minte, care nu prea are prejudecăți.
Însă se apre că realitatea înconjurătoare ține cu tot dinadinsul să îmi arate că sunt o naivă. Încă!

Când am de umblat prin multe locuri, eu îmi aburc plodul din dotare în mei-tai și ne luam talpășița în oraș. Piticul în față și rucsăcelul cu diverse (apă, biscuți, mașinuțe, mâncare pentru porumbei, portofel, servețele...etc...o mamă știe cam se intră ) în spate.
Or tocmai rucsăcelul este eroul nefericit al zilei de azi.

De două ori azi m-au atacat la rucsac țiganii.

O dată la dus, pe langa un magazin de copii. Era o țigăncușă adolescent, înaltuță, finuță...n-ai fi zis. Am simțit-o pur și simplu în spate cum se ținea după mine. Apoi am filat-o cu ajutorul geamurilor. După mine, ca scaiul. Am intrat într-un magazin și m-am întors la ea. Inițial, avrut să intre după mine. Apoi vazându-mi fața și privirea care numai de bine nu-i zicea, a renuntat. A făcut stânga-nprejur și s-a întors pe unde a venit.

O dată la întors. Pe trecerea de pietoni la Ciupercă. În plină zi, în văzul lumii. Era un grup mai măricel. O pirandă cu 2 fete, un copil și 2 băieți. Unul mai mare și unul mai micuț. A venit cel mai măricel. A văzut că a fost văzut și m-a depășit, aruncându-mi o privire pe care n-aș putea să o caracterizez. N-am cuvinte...sau poate ar roși ecranul...

Și nu e un caz singular. Anul asta am simțit 4 atacuri. Toate când sunt cu cel mic. Fie în mei-tai cu rucsacul în spate, fie că e în caruț piticul, iar rucsacul la locul lui în spate.

Chiar așa ...să am o etichetă pe spate care scrie: BUN DE FURAT? FRAIER? ȚINȚĂ UȘOARĂ?

Mi-e lehamite....
Și uite așa se crează prejudecățile. Bleachhhh! :(

Reteta de biscuti cu miere

2011-04-21T16:07:00.000+03:00

Dragii mele, va invit la degustare

Si acum, reteta:
Pentru inceput 350 grame faina necernuta (adica din punga direct - tot din lipsa de timp ), 1 lingurita de bicarbonat de sodiu, 2 de scortisoara sau 2 de cacao (dupa preferinte) si 1 lingurita de zahar (nu de alta, da' sa ajutam bicarbonatul). Le amestecam frumos cu o lingura pana suntem multumite de aspect :mrgreen:
Dupa aceea, luam 1 pachet UNT (observati sublinierea UNT, da?!) si il facem bucatele in amestecul de mai sus. Daca reusiti sa il scoateti mai din timp sa se inmoaie un pic, cu atat mai bine. Se amesteca in continuare cu mana, pana capata o consistenta sfaramicioasa dar care se tine in acelasi timp (poftim explicatie! )
Cand nu mai poti de mana, te opresti si pui la incalzit 50 ml lapte. Il aduci la o temperatura cat sa poti baga mana.
Se adauga laptele cald si 5-6 linguri de miere (dupa gust - cat ii vreti de dulce) si se ia la amestecat. Tot cu mana!
La inceput are o consistenta noroioasa, dar daca nu se ingheaga se adauga treptat faina (alta in afara de cele 350 grame de la inceput) - cat inghite ca sa se transforme in ce a fost inainte sa punem laptele si mierea. Adica ceva moale, care se ia de pe maini, dar suficient de teapan ca sa stea singur intr-o pozitie.
Se acopera sa stea 10 minute la caldurica.
Intre timp, incalziti cuptorul de 210 grade.
Pe hartie de copt va puteti dezlantui talentul creativ!

Se lasa la cuptor in jur de 10 minute, pana incep sa se aureasca. Se incerca cu paiul sau ii ridicati putin si va uitati pe vatra lor.
Daca sunt aurii, e ok.
Daca sunt maronii, scote-ti-i repejor.
Iar daca sunt negri, lasa! ca iti mai iese o tava!

Pofta buna!

La Mulți Ani!

2011-03-14T23:03:00.000+02:00

La Mulți Ani, iubirea noastră mică!

Un șmecher de 1 an și jumătate!

Cum se circulă iarna :))

2011-03-08T23:29:00.002+02:00

Că tot e 8 Martie, pe lângă LA MULȚI ANI pentru toate mămicile, să vă arat câteva poze de acum câteva zile când la noi era iarnă în toată puterea cuvântului.

Domnul îmbracat ca de iarnă pus în mei-tai... deh! afară ningea de mama-focului...

La 13 kg copilul îmbrăcat plus hainele de iarnă ale mele, te încălzesti oricum!

Parole, parole, parole - Reloaded

2011-02-23T23:17:00.000+02:00

De ceva vreme mă tot țin să mai adaug și restul de cuvinte necuvântătoare ale domnului T :)

caca = fum (de la coșurile caselor), ceață
bebe = imaginea lui din oglindă, orice copil mai mare ca el sau apropiat ca înalțime, poze cu bebelușii din reviste sau cu copii mai mari
be(a) = apă, zapada, baltă, apa care se scurge la burlan, ploaia
nenea = orice persoană de pe stradă (îndeosebi bărbați) sau din reviste, sau de la tv, iconițele la care are acces
bla-BLAAAA = solicitare pentru pus la calculator

Necuvântătoare:
Cal = plescăie din limbă imitând mersul unui cal
Telefon = duce mânuța la ureche și cere telefonul ”Mhhh, mhhhh” și arată spre el cu cealaltă mânuță
Când face ”parț” e tot ”ca-ca” și râde ghiduș.

Cred că ar mai fi, dar ora e înaintată și cu voia Domniilor vostre, m-aș retrage!

O seara frumoasă!

GetOut - Best Animated Short Film 2009

2011-02-12T09:29:00.000+02:00

SUPERB! :) (trebuie să aveți răbdare până la final)

Zile de cronici 1 și 2

2011-02-11T18:16:00.000+02:00

De miercuri până duminică, are loc un târg în foaierul Teatrului Național din Craiova.
Cică e dedicat zilei de Valentine's Day! (muhahah - daca observați ironia).
Nu puteam să avem un târg dedicat zilei de Dragobete, trebuie musai zilei de Valentine's Day! Bleach!

Însă nu despre asta vreau să vă povestesc în cele ce urmează, ci despre 2 minunate fete (sper că nu se supără că le zic ”fete”:), dar mi-s dragi! ): Miruna și Costinela.

Târgul a început miercuri: În prima zi, deh! ca în prima zi.
Relativ puțină lume, fiind în timpul săptămânii și oamenii sunt la serviciu.

Până la târg, vorbisem cu Miruna doar la telefon. Văzusem eu câteva poze mai demult, dar nu mai știam cum arată.
Într-un final, am reușit să ajung la teatru! Oricum, dacă mă mai grăbeam puțin, reușeam să ajung la închidere. :)) E cam greu să te strecori în programul unui pici de 1 an și 5 luni!
În prima zi am fost cu mei-tai-ul. Rapid, frumos, eficient! Prietenii știu de ce! :)

Ziua 1

Aici sunt cu Miruna și cu T. Tocmai ce ajunsesem.

Miruna lângă minunatele-i creații

Miruna (de la altă înălțime - una de vreo 85 cm) :) . Da, domnul T s-a apucat de facut poze!

Încă una cu ”be”, adicătelea cu becurile!

Standuri și vizitatori

Costinela și Miruna

M-au primit călduros, mai călduros decît m-aș fi așteptat de la cineva cu care am vorbit de 2 ori la telefon.

Am tras de exponate, am pipait cleștișorii, ne-am jucat cu sârmele (a se observa pluralul!!! că, da, am fost cot la cot cu al meu junior.

Am mai fost în vizite și pe la alte standuri, unde ne-am apucat de aranjat marfa, că nu era bine...

Șugubeți de cele făcute

Apoi am găsit și o ușă, care musai trebuia butonată!

Ziua 2

Și a doua zi tot spre închidere am ajuns.

Mai înainte am trecut și pe la ”gugu” aka porumbeii și nu mai era să plecăm de acolo!

Am primit și un cadou (Mulțumesc încă o dată!)

Costinela și Miruna

Și T (observați în fundal mult blamatul mijloc de locomoție cu care m-am deplasat în cea de a doua zi și pe care i-am am jurat, IAR, că nu o să-l mai folosesc!) Miruna, săraca, a cărat pe scările fără rampă ale teatrului de el și poată să depună mărturie cât de ”ușor” este!

Parcă a fost ceva-ceva mai multă lume.

Vizitatori la stand

Minunile Mirunei

Alți vizitatori la stand

Am fost din nou în vizite.

Poză de culise :)

Astazi, din păcate, n-am ajuns. Sper să reușesc să trag o fugă sâmbătă, aș vrea să vad și atmosfera de ”vikend”.

Aceasta a fost experiența mea la primul târg la care particip ca și cronicar-băgător de nas și altele asemeni.

Dacă am uitat ceva, iertare! :)

Parole, parole, parole ....

2011-02-02T17:34:00.003+02:00

Cuvinte bisilabice sau monosilabice.
Oricum ar fi, sunt pură încântare pentru urechile noastre. :)
Nu știu în ce măsură umilele mele transcrieri fonetice acoperă întinsa paletă a mormăielilor lui T, dar voi încerca să la adun pe toate sub un acoperiș.

mama = mama, e clar :)
tata = tata, și asta e clar
tatai = tataie
b(e)a = mi-e sete, vreau apa; bec sau corp care lumineaza;
ba = pisica, Baghera (una dintre pisici); bani
va-va = câine-cațel (viu sau de plus)
va = revista ”Rahan” și mai nou elefant
pa = pa, la revedere
pa-pa = mâncare (evident mâncăul familiei :) )
ba(i)-ba(i) = un pinguin de plus vorbitor care spune ”Bye-Bye”
ca-ca ...e aici lururile se complica putin. = caca (evident, nu?!); pipi; gunoi; camionul de gunoi (de jucarie sau cel real - pe care îl fugărim în fiecare vineri); firmiturile; părul de pe jos; olița; cojile de fructe; bucățile de hârtie (în prealabil bine ruptă)
brum = mașină care merge
meme = tot mașină (o identifică ca si obiect de sine stătător)
bibe = biberon
bla = solicitare pentru cântec
blu(a)e = ursul Baloo
bab(i)e = capriorul Bambi

Sper că nu am pierdut nicio comoară pe drum.
Restul...limbaj non-verbal și nelipsitul ”Mhhhh”

de sezon :D

2011-01-27T09:20:00.000+02:00

Ne place Bambi!

Eclipsa și zăpada

2011-01-09T17:29:00.000+02:00

A trecut și eclipsa de ceva vreme, dar m-am luat cu altele și nu am mai apucat să postez.

câțiva fulgi de zăpadă îmi fac cu ochiul

eclipsa prin masca de sudură

eclipsa prin nor :D

vrăbii mici și gălăgioase

Crăciun fericit!

2010-12-24T12:19:00.002+02:00

Sărbători fericite!

Un Crăciun plin de bucurie alături de cei dragi, gânduri bune pentru cei care sunt alături (dar și pentru cei care ne veghează de sus), sănătate, inspirație și putere să le ducem pe toate care ni le oferă viața.

A mai rămas puțin din anul acesta, dar încă putem să îl facem cel mai bun an de până acum!

Vă îmbrățisăm cu drag!

La Multi Ani...pentru mine

2010-12-18T10:44:00.004+02:00

Ce-ar mai fi de spus?

La Multi Ani mie!

15 pe un picior si restul plus 1 pe celalalt.

Ningeeeee

2010-12-16T13:02:00.002+02:00

A început timid să cadă câte-un fulg.
Acum sunt mai mulți și ningeeeee!!!

Am vrut să fac și poze, dar bateria a scos limba la mine. Așa că, momentan fără poze.

...112...

2010-12-12T22:52:00.002+02:00

Pe scurt, în timp ce mănânc niște fulgi cu iaurt.

Azi ne-am plimbat cu salvarea, până la spital, după ce T a dezvoltat o fulgerătoare temperatură de 40.0 grade.

Așa că, cum pediatrul nu răspunde la telefon (deh! e week-end și cred că e plecat din localitate - parcă așa am înțeles eu vineri seară la telefon), am pus mâna frumos și am sunat la 112.
După vreo 10 minute în care m-am echipat ca la intervenție, am facut pachet cu schimburi (că așa m-a sfătuit tanti de la telefon - că poate e caz de internare), am căutat actele mele și ale copilului, am îmbrăcat copilul, a venit și salvarea.

T a fost foarte mulțumit că a reușit într-un final să iasă afară din casă și mai ales că a mers cu mașina. Și ce mașină! Ditamai ambulanța!

La UPU, după o sumară verificare cu stetoscopul și verificarea de rigoare a gâtului (pentru care a trebuit să ținem 3 oameni adulți de el!!!), doctorița a ajuns la măreața concluzie că ''Are un fel de rinofaringită acută, dar că nu are așa de roșu în gât precum ar trebui să aibă copii care fac rinofaringită''. În plus, nu are diaree, nu vomită, nu are muci, nu are nimic în afară de o tembelă de febră care face carusel cu nervii noștri.

Drept urmare, ca și tratament pentru ''un fel de rinofaringită acută, dar care nu prezintă așa de roșu în gât precum ar trebui să aibă copii care fac rinofaringită'', avem un antibiotic, vitamina C și tantum verde spray. Plus supozitoarele cu paracetamol. Plus nurofenul. Plus șosetele cu oțet.
Un adevărat cocktail Molotov.

Dacă nu cedeaza nenorocita de febră, cred că or să cedeze nervii mei.

febra

2010-12-10T23:59:00.003+02:00

Azi a facut febra: 39,3!
Momentan a cedat sub un supozitor cu paracetamol. Urmeaza runda a doua (oare) de oracaieli pe la 01.30. Mi-e groaza!

Promit ca revin maine cu aventurile de astazi, cu nisipul, cu plimbarile pana la spalatoria de masini din vecini, cu pisele (adica pisicile - anu se intelege altceva din cauza lenii mele de a scrie cu diacritice).

Noapte buna la toti!

Cadouri

2010-12-07T12:57:00.001+02:00

A venit Moș Nicolae, nu cu o nuia, ci cu daruri multe!
Printre care și un costum de cațel, că tot mușcă asemeni unuia. Cel puțin să fie tacâmul complet!

...cu șoșonii cu vacuțe....

...pozăm și profil!

Strungăreața lu' mama cu dințișorul ciobit! :( (Da! A "mușcat" din scară și si-a ciobit dintele!)

Dacă pe la alții ninge, la noi plouă!

Iubitele cizme de cauciuc. Ar dormi cu ele în pătuț!

De Mos Nicolae

2010-12-06T18:47:00.000+02:00

Seara lui Mos Nicolae

In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sunt cuminti,lasandu-le in ghete dulciuri si alte daruri,insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori.In dimineata de Sf.Nicolae copiii cuminti gasesc daruri in ghetute.E un obicei vechi,nu numai la romani,de a face cadouri in aceasta zi.Spre deosebire de Mos Craciun,Mos Nicolae nu se arata niciodata.De altfel,povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se spune ca insusi Sfantul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau,aducandu-le dar de zestre,noaptea,fara a fi vazut.Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decat saraca.Tatal lor planuia sa isi vanda fetele,crezand ca astfel se va chivernisi.Plansetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batranul cu suflet negru.Sfantul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa.Noaptea,pe furis,el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari.Astfel ea a reusit sa se marite curand.La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani,iar sora cea mijlocie apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.
De atunci si pana in zilele noastre,in fiecare noapte a Sfantului Nicolae,cei dragi noua,si in special copiii,primesc daruri,de la Mosul care nu li se arata niciodata.

Cine e Mos Nicolae?

Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara,Sfantul Nicolae este cele mai popular sfant in Ardeal.Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor,de la darurile de "Mos Neculai" si pana la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat.Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei,din Asia,sf.Nicolae(in lb.greaca "biruitor de popor")s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului,uimind de mic copil prin minunile pe care le facea.Dupa ce i-au murit parintii,Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de langa Mira,capitala Lichiei,calatorind ca prelat la Ierusalim.
Crestinii acestor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni(readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg,vindecarea unor boli incurabile,oprirea prin rugaciune ci post,a furtunii de pe mare,s.a.)In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el,a Sionului,unde a fost inmormantat la 6 decembrie 352.Dupa opt ani,imparatul Iustinian a ridicat la Constantinopol o biserica,in cartierul Vlaherne,cu hramul numelui sau.Duncandu-se vestea ca din mormantul sau izvoraste mir,crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj,vindecandu-se de boli incurabile.
Din veacul al XIX-lea,mana dreapta a Sf.Nicolae se pastreaza la Biserica Sf.Gheorghe din Bucuresti,unde se gaseste si mormantul Sfantului voievod martir Constantin Brancoveanu cu cei patru fii ai sai.Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfantului Nicolae.
La Pere Fouettard In Franta,Sfantul Nicolae este insotit de un personaj pe care oamenii din Metz il dispretuiesc.Pana in 1552,Mos Nicolae venea singur si aducea jocuri si dulciuri copiiilor cuminti,dar si celor mai putin cuminti.In anul acela imparatul Carol al V-lea a asediat orasul Metz.Messienii au fost nevoiti sa ceara ajutorul regelui Frantei pentru a face fata asediului care a tinut,cu toate acestea,pana in ianuarie 1553.Breasla tabacarilor a inventat chiar in timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i imbarbata pe locuitorii din Metz.Personajul il reprezenta pe Carol al V-lea si purta cu el un bici cu care incerca sa pedepseasca tinerii si tinerele,alergandu-i pe strazi.Anul urmator,pentru a se bucura de libertate,breasla a reannoit ideea acestui personaj urat,dezagreabil.Trecerea lui prin oras,coincide oarecum cu cea a Sfantului Nicolae.
Anii au trecut,si cu timpul,a devenit un obicei ca Sfantul Nicolae sa aduca dulciuri,iar caricatura lui Carol al V-lea sa apara pedepsind copiii neasculatatori cu nuielusa usturatoare.Oamenii pasnici,locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea si l-au botezat Pere Fouettard(mosul care vine cu biciul)pe cel care-l insotea pe Mos Nicolae,patronul copiiilor.
Imaginea acestui personaj s-a raspandit putin cate putin spre Nord si astfel Pere Fouettard a fost acceptat in Germania,Olanda,Belgia,rezolbvand uneori problemele educative ale unor parinti,prin aparitia sa,care speria copiii neascultatori.Ideea nuielusei care pedepseste a ajuns pana pe meleagurile noastre.

Ce aduce Mos Nicolae

La noi,de Mos Nicolae,copiii cuminti primesc,pe langa jucarii si dulciuri,o legatura de nuieluse frumos colorate,iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa.Sfantul Nicolae si aghiontantul sau ideea de mos care aduce daruri copiiilor a aparut in Scandinavia,cu multi mii de ani inainte de Hristos.Vikingii aveau un zeu,Odin,care calatorea prin toata lumea,in timpul iernii,calare pe un cal cu opt picioare,oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai.Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti,in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfantul Nicolae si Mos Craciun.
La crestinii din Republica Ghana,mosul care aduce daruri vine din jungla,in timp ce in Hawaii el coboara din barca.In districtul german Berchtesgaden,12 tineri imbracati in paie si avand masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfantului Nicolae,sunand din talangi.Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte,tinerii dau gazdele afara facandu-se ca le bat,un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savarsite.Si in Germania,Sfantul Nicolae vine cu un agiotant care poarta nume diferite.Sfantul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mana,in timp ce aghitantul este o fiinta inspaimantatoare.
In Danemarca,cel care aduce daruri are un sac in spinare si este purtat de reni.Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez,in speranta ca aceasta va fi mancata de elfi,personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri.
Polonezii cred ca darurile vin de la stele,in timp ce ungurii spun ca ele sant aduse de ingeri.In Siria,cadourile vin cu o camila tanara in data de 6 ianuarie.Copiiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana,despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Betheleem cand acestia i-au trecut pragul,motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergand in casa in casa pentru a-l gasi pe Copilul Hristos.

Alte ipostaze ale Sf.Nicolae

O alta ipostaza a Sf.Nicolae este cea de iscoada la diavol.Se spune ca Dumnezeu a facut un contract cu Necuratul ca cei vii sa fie ai lui Dumnezeu,iar cei morti,ai lui Necuratu'.Vazand insa Dumnezeu ca e rau,a trimis pe Sf.Nicolae sa intrebe cine poate sa ia contractul acela de la Necuratul.Si a stat Sf.Nicolae treizeci de ani la poarta iadului,pana a reusit sa puna unui drac intrebarea ce i-o spusese Dumnezeu.Iar Necuratul i-a raspuns:"Numai acel ce se va naste din Duh Sfant v-a putea sa il ia."Dumnezeu a trimis duhul sau de s-a nascut Hristos.Cand a implinit Hristos treizeci de ani a mers si a luat contractul si de atunci au ramas oamenii sa fie judecati dupa pacatele lor.Iarna incepe in noaptea de Sf.Nicolae.Expresia populara:"S-a dat Sf. Nicolae jos din cui" are radacini in credinta ca sfantul ii ajuta pe hoti in ispravile lor si exprima faptul ca parintii ameninta copiii obraznici,aratand nuiaua doar cu degetul.
Tot in popor se spune ca iarna incepe la Sf.Nicolae.Mos Nicolae este batran si are barba alba iar in aceasta zi,Mosul isi scutura barba,deci trebuie sa ninga.In aceasta zi se spune:"A intinerit Sf.Nicolae".De regula de ziua lui apare pe un cal albm,aluzie la zapada care cade in luna decembrie,si se spune ca daca Sf.Nicolae a venit pe un cal alb,Sf.Ion va merge pe un cal negru,adica va intoarce iarna,In ziua de Sf.Nicolae incepe ziua sa se mareasca:"La Sf.Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cat se intoarce puiu-n gaoace",zice poporul.De ziua lui se fac vraji,farmece si pronosticuri meteorologice,se pun crengute de pomi fructiferi in apa pentru a inflori de Anul Nou,ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.

Din seria Botis si altii....

2010-12-05T18:59:00.006+02:00

Buuunnn...din blog in blog, asa cum ii sade bine unui soarec de internet, seara cu ochii carpiti de somn, am ajuns pe acest mirobolant blog aici
Ca urmare a articolului scris de individa, am scris si eu un comentariu. Daca apare, bine, daca nu apare, iarasi bine (se modereaza comentariile).
Mi-am varsat si eu naduful...si parca m-am racorit un pic!

wtf?
De cand am vazut titlul am vazut negru in fata ochilor!
Ai copii? Nu cred! Pot sa bag maina in foc pentru acest lucru!
Vrei copii? Iarasi nu cred. Mimezi un pseudo carierism de care, sincer, ai putea sa ne scutesti!
Cum poti sa aberezi in halul in care o faci, sincer nu inteleg!
Masurile pe care imbecilii de la guvernare doresc sa le aplice nu afecteaza numai PARINTII care sunt acum in CIC, ci si pe toti ceilalti care au in plan conceperea unui copil (sau a mai multora - dupa caz).
Emanciparea femeii romane - femeia la cratita - give me a F*** break!
Tine de educatia pe care o are familia respectiva.Si cum tu te legi de emanciparea femeii si , vezi tu , draga, imposibilitatea ei de a se reintoarce la cariera, nu discutam acum de cazurile in care femeia este intr-adevar la cratita. Dar aia e la cratita si daca ar avea copii! Fii tu sigura!
Si da, stiu ce vorbesc. Cunosc cazuri.
Speri tu ca guvernul o sa construiasca crese. Vezi sa nu mori inainte de a vedea vreo cresa construita.
Ai fost in vreo cresa? Ai vazut ce conditii mizere? Ai intrat in vreo gradinita sa vezi 20-30 de copii de 2 ani cum stau claie pe gramada si 2 babe pe post de educatoare? Si care cand intru ma intreaba: "Da' pe cine ai venit sa luati?" - nici macar nu stiu vizual fetele celor care vin sa aduca copiii!
Bona...sau bon...cati dintre ei au calificare? au terminat vreo facultate de socilogie sau vreun curs de socio-pedagogie pentru a putea fi calificati? Sau au crescut 1-2 frati/copii pentru a avea experienta si a nu se panica la vreun eveniment neprevazut? Sau esti dispusa sa iti lasi copilul de 1 an pe mana unei pustoaice de liceu care viseaza cai verzi de pereti si care nu stie cum se manevreaza un copil sau i se face scarba cand vede o mama alaptand???
Mh?
Ministru Botis al tau are raspuns la toate chestiile care pot apare? Are fix o duda!
Angajatorul...pentru angajator este fix paralel daca stai 2 ani acasa sau nu. Daca postul nu e neaparat arzator ramane neocupat (cum e cazul meu) sau ia pe cineva in loc (cum a fost cazul juristei). Oameni capabili si dornici de munca se gasesc, mai greu, dar exista! Te asigur! Stiu ce vorbesc, sunt cu asta ma ocup: recrutez personal.
Copilul meu face 1 an si 3 luni in decembrie. Daca se da legea, de la 1 ianuarie ar trebui sa ma intorc la serviciu. In mijlocul iernii trebuie sa gasesc cresa (care nu exista!) si sa "scap" de copil cat mai repede pentru a ma intoarce la birou. Nu cred!
Trecerea de la un program full-time mami la unul de gradi-mami se face treptat, ca orice trecere, si nu brusc pentru a trumatiza copilul.
Nu imi doresc un copil traumatizat din pricina unor cretini.
Daca asa o sa fie cazul , voi intra in CFS sau voi ramane fara serviciu, chiar daca asta va insemna sa imi vabd sufletul...dar voi sta acasa cu cel mic pana cand va face varsta optima pentru gradinita.
Parerea mea!

Nu mă vrea nimeni?

2010-11-30T14:40:00.001+02:00

Cyber Shot SONY H9

850 Ron cu tot cu transport prin curier.

Guvernanti Tâmpiți!!!!

2010-11-30T11:19:00.000+02:00

Perioada de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului ar putea fi modificată, dar cuantumul va rămâne neschimbat, spune ministrul Muncii, Ioan Botiş.

Ministrul Muncii a spus că sunt mai multe variante de modificare a reglementărilor privind indemnizaţia pentru creşterea copilului, potrivit Mediafax. Una dintre variantele luate în calcul se referă la înjumătăţirea perioadei de acordare a indemnizaţiei, de la doi la un an, potrivit unor surse.

Premierul Emil Boc declara în septembrie în Parlament că Executivul vrea să regândească indemnizaţia pentru creşterea copilului "în ideea alinierii lor la standardele internaţionale, adică trebuie şi România să plătească ceea ce îşi permite şi Europa să plătească".

"Premierul a dispus să se întrunească un grup de lucru interministerial condus de Ministerul Muncii şi care să ne propună un nou Cod de Asistenţă Socială pus pe baze mai corecte în favoarea persoanelor cu adevărat vulnerabile şi să curăţăm abuzurile din sistem. Această propunere este operabilă. Aşteptăm să vină cu noua propunere în Guvern şi pe baza ei se va lua o decizie finală", a explicat în septembrie pentru REALITATEA.NET consilierul premierului Emil Boc, Andreea Paul Vass.

Curtea Constituţională a validat, în 25 iunie, reducerea sumelor acordate ca indemnizaţie pentru creşterea copilului cu 15%, care nu va putea, însă, să scadă mai jos de 600 de lei. Anterior reducerii, indemnizaţia pentru creşterea copilului era de 85% din media veniturilor salariale nete realizate în ultimul an.

Mă vindeeee!!!

2010-11-29T11:11:00.006+02:00

Îmi vând camera foto.
Ca prim pas. Urmeaza și camera video. Tot Sony.

Un minunat SONY H9.
E în perfectă stare de funcționare, face niște fotografii minunate și are o grămadă de chestii pe car eu nici acum nu le-am folosit la capacitatea maximă.
E fabricat în Japonia (și nu pe nu-ș ce vapor în tranzit!).
Am și cutia în stare perfectă.

sursa: www.sony.ro

Cyber-shot H9B negru
Extindeţi-vă posibilităţile fotografice cu obiectivul ZEISS cu zoom optic 15x, modul NightShot, controalele manuale, cei 8,1 megapixeli efectivi, tehnologia dublă antiestompare şi pentru detectarea feţei, ieşirea HD, ecranul LCD pivotant de 3-inch şi vizorul electronic.

Caracteristici DSC-H9

Rezoluţie efectivă de 8,1 megapixeli
Definiţie înaltă, ieşire Full HD 1080 pentru afişarea imaginilor foto pe un televizor HD (utilizând un cablu opţional)
Zoom optic 15x, zoom inteligent HD 25,5x, zoom digital 30x, până la 76x zoom inteligent
NightShot pentru capturi în întuneric total prin tehnologia cu infraroşii
Ecran LCD de 3-inch (7,5 cm) pivotant şi şi vizor electronic
Controale manuale şi mod sport avansat (declanşare rapidă şi focalizare automată continuă inteligentă)
Soluţie dublă de stabilizare împotriva imaginilor mişcate, care combină sistemul Super SteadyShot şi sensibilitatea ridicată ISO 3200 (REI)
Tehnologia de detectare a feţei urmăreşte automat şi focalizează pe feţele din fotografie
Obiectiv Carl Zeiss® Vario-Tessar®
Macro 1 cm pentru fotografii de la distanţe extrem de mici
Procesor BIONZ pentru o mai bună calitate a imaginii şi o funcţionare rapidă
Tehnologie DRO pentru corectarea automată a contrastului şi a expunerii
Retuşare în camera foto, inclusiv corecţia efectului de ochi roşii şi decupare
Prezentare de diapozitive HD cu muzică pentru redarea pe ecranul LCD al camerei foto sau pe un televizor HD (16:9), cu telecomandă
MPEG Movie VX (mod film VGA, 30 cps cu sunet)
PictBridge pentru conectare directă la imprimantă fără PC
Durată de viaţă a bateriei STAMINA, până la 280 de fotografii (standard CIPA cu ecranul LCD aprins)
Carcasă neagră şi ergonomică
Memorie internă 31 MB
Operare uşoară cu un ghid pentru funcţii afişat pe ecran
Meniu OSD în 17 limbi: Cehă, Daneză, Engleză, Finlandeză, Franceză, Germană, Greacă, Maghiară, Italiană, Norvegiană, Olandeză, Poloneză, Portugheză, Rusă, Spaniolă, Suedeză, Turcă
Livrată cu: baterie reîncărcabilă, încărcător, cabluri AV şi USB, telecomandă (e sigilată!), inel de adaptare pe obiectiv, parasolar, capac obiectiv, curea de umăr şi software

Bonus: card de memorie de 4 GB și adaptor pentru el.

Mai multe specificații tehnice aici .

Aici am uitat să pozez și cablul AV şi USB, dar există! (oare atlfel cum aș fi reușit să umplu blogul cu poze? :) )

Chiar face tot ce spun ei pe site. E un super aparat și mă doare inima să mă despart de el.

deodorant solid natural

2010-11-26T18:38:00.002+02:00

Am citit, pe undeva, prin blogurile mele dragi, despre o alternativa naturala a deodorantelor.

Insa, oaie capie ce sunt, am uitat pe unde am gasit acea referinta.

Solicit ajutor in gasirea autorilor deodorantelor naturale.

Multumesc anticipat pentru ajutor!
:)

vise

2010-11-25T10:24:00.002+02:00

vise...
din ce sunt facute visele?

din praf de stele..din luciri tainice de luna...din atingeri de ape...din vraji...din catifea...din bucati de suflet

visele sunt asemeni castelelor de nisip.
numai ca, la mine, valurile realitatii au venit si mi-au maturat castelul...

sunt trista...

the black tongue

2010-11-16T22:10:00.002+02:00

întrebarea de 100 de puncte

2010-11-16T14:07:00.001+02:00

Cum scoți tușul de stampilă de pe limba odorului?
Cerneala aia e toxică???

oFFF....

Începutul sfârșitului?....

2010-11-16T11:41:00.003+02:00

Mi se pare că nu mai suge așa de bine ca până acum.
Ia două-trei guri și după aceea se ridică de la sân și îmi cere fie să îi dau jucării, fie să îl las pe jos să mișune.
Singura dată când într-adevăr suge e dimineața, la 5-6. În rest, ami mult e așa de alint.

E un moment care e normal să vină. Mă așteptam să fie mai încolo.
Încep să mă simt un pic inutilă din postura de furnizor de mâncare :)
O să îmi fie dor de mutrișoara lui la sân, de respirația lui caldă, de budicăiala de rigoare, de jocurile cu mâinile și picioarele, de tot ce înseamnă alaptat.

La săptămână

2010-11-14T22:27:00.013+02:00

La mine e ca în bancul cu Bulă, vrummm, dar numai că în loc de o zi, a mai trecut o săptămână.

Mă uit cu uimire la copilul meu. Crește pe nesimțite. Mă lasă cu gura căscată în fiecare zi.
Acumulează lucruri pe care vreau să le asimileze, dar și lucruri pe care nu mo le-aș dori cu atâta îndârjire să le învețe.

****

Am încercat vineri să fac oareșce curățenie prin birou. Nu prea am avut sorți de izbândă.
Mă rog, nu despre asta vreau să povestesc eu acum. Ci despre capacitatea de învățare și de abstractizare pe care o posedă mogâldețele astea mici.

În birou are 2 sertare unde are voie să umble. Și la un moment dat, aud în spatele meu: fâș-ca, fâș-ca; fâș-ca, fâș-ca...Mă întorc la el să vad până unde e bagat în sertar ... și ... surpriză! Fiu-miu nu e în sertar, ci e pe sertar! Trăsese sertarul și se cocoțase în el pentru a accede mai bine la polița de sus unde nu ajungea el așa cum dorea suflețelul lui! :)

****

Azi mi-a stat inima în loc de două ori. De două ori a fugit pe holul de la etaj până în buza scărilor și vroia să le coboare singur! Piftie se făcea până jos! De-abia l-a prins tati. Sper să fi înțeles că nu are voie singur la scări după mustruluiala parentală.
Oare o să am vreodată (în timp util) o portiță opritoare pentru a calma tendințele de bunjee-jumping ale lui fiu-miu?!?

****

Tot săptămâna asta am reușit, printre picături, să mai îmi exersez talentele culinare și am facut niște biscuiți cu miere. Aproape fără zahar (mă rog, o linguriță consider că e cantitate neglijabilă!) 2 tăvi. Au mai rămas 5 sau 6 biscuiți!

Poftiți la masă! :)

****

Am reușit și o escapadă de vreo 40 de minute în parc.
Ne-am făcut un prieten, mai mare cu vreo 2 ani ca noi, am zgârmat cu simț de răspundere în nisip (și acum găsesc grăunțe de nisip prin baie, în ciuda eforturilor consortului de a le aspira), ne-am dat pe topogan, apoi am plecat acasă lihniți de foame și în dezinteres parțial față de biscuiții oferiți (adică după 4 biscuiți n-au mai fost interesanți).

obsesia - partea 2

2010-11-09T17:33:00.001+02:00

Erată: numai acum, după masă, am ascultat melodia asta de vreo 20 de ori!!!...

OBSESIAAAA!!!!

2010-11-09T13:16:00.004+02:00

Noua obsesie care se cheamă blu-bla sau ceva asemeni (onomatopea este greu de tradus in litere :)) ) și care trebuie ascultată de musai 10-15 ori pe zi.
Cand trec prin piață trebuie să mancam banană ca blu-bla, că altfel ne știe toată piața, când trece pe lângă birou blu-bla ca să îi deschid calculatorul să-l ascultăm.

Și noaptea în somn știu versurile! Noroc că a făcut obsesie pentru o melodie frumoasă! :)

Vechiul noul "cal"

2010-11-08T11:47:00.006+02:00

Ieri am scos calul de la naftalină.

Poate vă întrebați cum am reușit să tin un cal la naftalină timp de vreo 2 ani jumătate. E o poveste lunga și cam tristă, de care nu am chef acum.

L-am șters de praf, l-am încalțat cu încălțările de iarnă și am dat o tură cu el, să vad cum mai merge.

Perfect! Nici nu se simte că e atât de bătrân! :)

PS. Ca să spun adevărul adevărat, tati l-a încălțat cu încălțările de iarnă! :)

lene

2010-11-03T12:06:00.002+02:00

Mi-e lene azi.
As avea unde sa ma duc, dar mi-e lene.
Mi-e lene sa scriu si cu caractere romanesti...of!
Ma dor toate oasele, ma dor incheieturile...sper sa nu ma fi prins raceala.
Poate dupa-masa sa scot nasul afara.

bilant de octombrie

2010-11-02T11:00:00.004+02:00

Octombrie

A venit, a trecut și a lasat în urmă amintiri:
...primi 3 dințișori
...am fost nași de botez
...am învățat să cerem la oliță
...am cazut de câteva ori cu consecințe minore (doar un "bot" însângerat)
...am învățat cuvinte noi: baiba (băiță), tataiii (tataie), goag (goangă)
...am mângâiat animale noi, adică un cal
...am învățat să dăm de mancare la pisici, și să le prindem când vin la mâncare
...am învățat că motanul cel mare zgârie dacă îl tragem de urechi
...am învățat să cerem în leagăne
...am învățat să cerem frunze din copaci și să o privim pe mami cum se cațără să le ia (e ffffoaarte amuzant)
...am învațat să stampilăm (orice, oriunde)

...și multe altele, car acum scapă memoriei parșive...

O toamnă frumoasă!

cer de toamnă

2010-10-29T19:25:00.002+03:00

Am ieșit afară să atârn un scutec la uscat.
E aproape întuneric, deși e doar 7 jumătate seara.
Mă uit la cer...e prea frumos...e așa cum nu l-am vazut de multă vreme...sau poate nu i-am luat seama.
Mă uit după Carul Mare. Îl zăresc într-un colț de cer, aplecat aproape de streașina casei. Mi-e dor să fiu iar copil și să ma uit cu jind la stele și să încerc să le prind pe toate în brațe.
Mi-au rămas doar cele de pe tavan și cele din vise.

Trag aer în piept. E aer tare, rece, ca de iarnă.
E o toamna totuși frumoasă.

Joacă

2010-10-18T09:59:00.009+03:00

Am cumpărat acum ceva timp, o cutie cu piese Lego.
De vreo 2 zile, a descoperit cutia și plăcerea de a baga mâinile până la cot.

După atâta joacă, urmează și relaxarea.... :) ... ascultăm muzică (radio, cd, calculator, radio, radio, cd, tare, încet, taaarrreee, închis, deschis, cu bas, fără bas...etc)

I'm not a freak!

2010-10-16T14:47:00.006+03:00

Nu sunt o ciudată!

Din blog în blog, ajung să descopăr și alte mămici
...care caută alternative naturale pentru diverse (mâncare, spălat copil, jucării),
...care alăptează, oriunde și oricând,
...care își poartă odraselele după ele, oricunde și oricând,
...care investesc în sănătatea emoțională a copilului,
...care aleg variante child-friendly (nah! că nu îmi vine în limba română!) de purtat copilul, gen sling, mei-tai, wrap și altele asemeni,
...care folosesc scutece de bumbac sau asemănătoare (adică nu scutece de unică folosință),
...care sunt mândre de ele și de odraselele lor,
...cărora nu le e teamă sau rușine de reacția "deștepților",
...care știu să își ceară drepturile.

Mă bucur că sunt și eu o mică parte din grupul acesta, fie el și virtual.

Cu și fără

2010-10-14T19:21:00.004+03:00

Fără cuvinte! :)

Ce mocuță de Marlon Brando avem!

Botez și alte alea - 3

2010-10-14T19:07:00.010+03:00

N-am mai reușit să mai scriu în postarea cealaltă.

Tot în brațele mamei e mai bine!

Nași și finuțe! :)

Ne ocupăm de grădinărit și pe la alții...

După atâta muncă, e bine să te poți retrage la somnnnn...

Papa bun

Congelată, toată lumea mănâncă tort. Însă eu și T ne simțeam bine.

Și cam asta a fost! Cu peripeții, dar rămân amintiri frumoase pentru toată lumea!

Botez și alte alea - 2

2010-10-13T10:37:00.022+03:00

Am făcut și rost de poze.
Nu prea multe, dar asta e! :)

Să ne reîntoarcem în timp, în ziua de duminică, 10 octombrie 2010.
O zi frumoasă, cu un soare teribil și un cer minunat de albastru.
Trebuia să fim la biserică la ora 11.30. ... Trebuia...

De fapt, să încep cu începutul. Adică ora 9.30 când l-am trimis pe al meu soț după lumânare. Mda! Una discut cu florăreasa, alta primesc la schimb. Mă întreb oare, ce-aș fi primit dacă nu îi duceam nici poza cu modelul? Nici nu vreau să mă gandesc!

Mai trece ceva timp, și încep să mă obișnuiesc cu chestiunea pe post de lumânare (cu multăăăăă, multăăăă fundă roz....brrrr!) și pot să zâmbesc (mai printre dinți, da' merge)

Buuunnn...trecem peste momentul lumânării.

La ora 11.15 primesc telefon de la fin cum că să pun și eu o oală cu apă la fiert, că nu au suficientă. Fugi în beci, ia oala, umple-o, pune-o la fiert. Trântește și un capac, să fiarbă mai repede.

Ce mai tura-vura, se face 11.45 până să vină să ia apa, să ne punem în mișcare (prima dată fără lumânare) și să ajungem la biserică. Însă numai bine, că tocmai atunci se terminase slujba și ieșeau oamenii din biserică.

Cum mai erau îmcă două grupuri de botez în fața bisericii, îl întreb pe fin "Cine este primul?". La care el răspunde că "Noi". "Super." Intrăm tacticoși în biserică, băieții umplu cristelnița cu apă, moașa o ornează cu ghirlanda de flori, eu iau o masă în primire și încep să asez hainuțele, prosopelul și ce îmi mai trebuia.
Un frig în biserică, nu chiar să scoți abur, dar nici departe nu erai. Terminăm de amenajat pe acolo, ceilalți ies afară să se încălzească, eu zic că rămân să păzesc masa :) și să țin de lumânare ca să nu se strice florile. (De fapt, începuseră să mă omoare picioarele - săracele! neobișnuite în pantofi cu toc de aproape 2 ani!)
Ooo...gura păcătosului...dacă știam eu atunci cât de aproape de adevăr am fost!
În timp ce mă asezam mai bine și întindeam picioarele spre butoiul cu apă fiartă care ne rămăsese, aud voci la intrarea în biserică. Mă întorc și .... STUPOARE! ... unul dintre preoți citea de zor altora! ... Am văzut negru în fața ochilor! Așadar de adeverește vorba aia că nu e pentru cine se pregătește, e pentru cine nimerește!
Bravos, fraților! Apa noastră, florile noastre, petalele noastre, lumânările noastre...voi ...cu prezența!
Plină de milă creștinească la adresa indivizilor în cauză, stau în biserică să aștept să se termine comedia, ca să intrăm noi după.
Din grupul alora nu se grăbea nimenea să aseze masa cu hainuțele copilului. Zic să fac o faptă bună și mă bag în seamă cu una dintre ei și o întreb de ce nu aseaza hainele. "Ce haine? Care haine? Eu nu știu nimic!"- parcă picase din lună. În cele din urmă, din vorbă în vorbă, se ajunge la cea responsabilă cu hainele și începe să le înșire pe altă măsuță.
Le citește preotul ce le citește, și ajunge la partea unde trebuie să dezbrace copilul. Nașa virează dreapta spre masa mea! Eu, de colo, deja firbând mocnit: "Nu, nu!...Asta e masa mea! Voi, dincolo!" Face tipa niște ochi mari, dar se conformează.
"Se botează roaba lui Dumnezeu Sophia Maria..."...Eu:"Pardon! Eu sunt cu Sophia Maria!". Rar ajungi să vezi în ce hal le pică fețele la toți din biserică. Încurcaseră popii certificatele de naștere ale copiilor.
Mă rog, până la final nu au mai fost alte întâmplări nefericite.
Am zis până. Că doar nu s-a terminat.

Când se apropie de final, ies afară după trupă să le zic să se pregatească. Iese și al doilea preot ca să începem și noi botezul.

Nu știu cât de bine se observă încântarea de pe fața mea....

Popa, repede, repede să citească...la un moment dat o dă în bâlbă, de ne pufnește râsul pe toți. El, nimic, se face că nu observă și citește mai departe.

Mă lepăd de satană și intrăm în biserică.
Când să citesc Crezul, popa repezit, nu ma lasă să termin de citit de pe foaie...și logic că am sărit...Ne-am întors înapoi cu cititul...

Termină celălalt grup cu tot, nașul cu plata și ne înființam și noi langă masă pentru a ne pregăti. Dascălul împreună cu băiatul de la lumânări să golească cristelnița. "Păi stați așa! Că apa e a noastră, ghirlanda e a noastră, petalele sunt ale noastre. Ăia nu au avut nimic. Până și lumânările de pe masa sunt ale noastre!". Iar stupoare.... Până la urmă, au aruncat decât apa și restul le-au recuperat. Noroc cu bidonul de apă fierbinte care ne mai rămăsese!

Popa sfintește apa pentru botez

Ne citește popa de botez

Bebeluna este trezită și dezbrăcată

Am primit botezul!

(Îmbrăcarea ca la armată)

Prima împărtășanie

Și gata! Suntem creștini!

Nașa, mămica și moașa

Nașii și moșii

=== Va urma ===

botez si alte alea

2010-10-10T22:01:00.002+03:00

Azi am fost nășici de botez.
Cu peripeții, că altfel nu am avea de ce și cu ce să ne laudăm.
Cu popi neatenți, cu alți doritori de botezuri și chestii creștinesti mai cheauni decât popii, cu un frig de nu se poate...cu...cu...cu....

Mi-e un somn de nu se poate!

Revin mâine, când o să am și poze (sper!)

febra

2010-10-05T10:19:00.001+03:00

Azi noapte a făcut febră.
Nu mare, dar suficientă cât să dorm iepurește, cu o mână pe el să vad evoluția temperaturii.
Așadar, azi stam în casă.

Nasol! :(

Ce facem azi

2010-10-04T12:54:00.002+03:00

Azi suntem cuminți.
Azi am fost să facem vaccinul de 1 an. Am plâns cu simț de răspundere când ne-a înțepat asistenta, dar acum suntem cuminți și dormim. Duși!

Mâine avem treabă! De mâine începem să mișunam iar! :)

Parc ... Revolution!

2010-09-20T10:09:00.012+03:00

La cererea expresă a publicului, :), iată o altă escapadă în parc.
Lol, încă te mai așteptăm!

Ne pregătim de plecare

Eu și tati! :)

În leagăn...uuțțțaaaa...uuuțaaaa...Ce îmi plaacccee!

Tati, eu fac tracțiuni!

Pe topogan

Cu mătușica
Cu mătușica la balansoar

Diiiii, căluțțțț!

Ce sete mi-eraaaa!

Joaca cu apa 1

Joaca cu apa 2

Lăcustă mică și verde, stai!

Un fir mie, unul ție, unul lăcustei...Mami, lacusta papă iarbă?

Să mănânc, să nu mănânc....hai să gust!

Zzzzz...Zzzzzz,....

De descretit fruntile! :)

2010-09-17T23:16:00.000+03:00

Azi e Ziua cea Mareeee!!!

2010-09-14T17:25:00.012+03:00

Numărătoarea inversă a ajuns la un final: Azi am împlinit 1 anişor!

Nici nu ştiu când şi cum a trecut un an. Parcă mai ieri eram cu burta cât casa după mine, iar azi nu mai ţin pasul după el.

Cu bune, cu mai puţin bune (astea mai puţine!), a trecut primul an.

Îi aşteptăm cu nerăbdare pe cei ce or să vină!

Cam aşa au decurs lucrurile:

Un prinţ este încoronat :)

Cu naşul

Cu naşa

Şi uite aşa rămân fără bunătate de ...

...moţ!

Tortul!

Pap tort! Prima mea ciocolată...

Îi dau şi mamei, să vadă şi ea cât e de buunnnn....

Vezi, naşule, n-a mai ramas nimic! L-am păpat pe tot!

Conduc Sparkul lui buni. E aşa mic ca mine!

Şi gata!

Adică nani! :)

Numărătoare inversă

2010-09-13T10:04:00.001+03:00

2...1...

PS. Două zile într-una, pentru că stau cam prost cu socotitoarea :))

Numărătoare inversă

2010-09-12T09:16:00.001+03:00

3...

Numărătoare inversă

2010-09-10T18:22:00.000+03:00

6...5...4...

Numărătoare inversă

2010-09-07T23:10:00.003+03:00

7...

Numărătoare inversă

2010-09-06T22:28:00.001+03:00

8...

Numărătoare inversă

2010-09-05T09:46:00.002+03:00

10...9...

anti-zutle

2010-08-30T13:36:00.006+03:00

Anti: zuzu, nestle

Momentan doar ăstea două.
De ce numai ele? Pentru că de ele m-am împiedicat.

De Zuzu mai deunăzi, când mă plimbam cu T.
Ne-am întâlnit cu o fețită de aceeași vârstă, frumușică și sprintenă foc. Din vorbă în vorbă cu mama ei, am aflat că vrea să îi introducă lapte ”de vacă”-cum ar veni- în alimentație. Și femeia era ferm pornită pe Zuzu!
Am întrebat și eu ca tot omu` de ce vrea lapte din comerț care orice e, mai puțin lapte natural, și de ce nu îi dă lapte de vacă-vacă dacă tot are posibilitatea asta. La care tipa îmi dă replica: ”Păi laptele de vacă dă pancreatite și e greu pentru ficat!” :/
”O fi mai gras, dar îl puteți îndoi cu ceai, e păcat să nu-i dați lapte natural. Eu fac parte din generația care a crescut cu lapte de ICIL, care era cât de cât mai aproape de natural decât oricare lapte de acum din comerț. Eu îi mai dau și lapte de vacă in diverse preparate, și urdă, și caș - toate din lapte de vacă și nu mai are probleme”.
Însă femeia era pornită pe lapte din comerț. Problema ei, sănătatea copilului ei.

De Nestle vineri.
A trebuit să ma duc cu T la spitalul de pediatrie. Mă rog, spital cu numele, căci condițiile ...jalnice. Într-un hol de așteptare, fără bancuțe sau scaune sau orice alt dispozitiv de a sta jos - că doar vii la expoziție și nu stai mai mult de 1 minut la usă, trona un ditamai afisul de la Nestle: De ce NU e bun laptele de vacă pentru copilul tau? Că e gras, că nu conține nu-ș ce vitamine și uleiuri esențiale, că nu conține fier, iod și alte minunății, etc.
Măi să fie, dar copiii ăia de la țară, ăia care cresc cu vaca în curte, ăia nu mai au nici lipsă de vitamine, nici de fier, nici de iod, sunt sănătoși tun și rumeni la față.

Deci, ANTI-ZUTLE!

Parc ... reloaded

2010-08-29T14:57:00.006+03:00

Ieri am fost iar în parc. Alt parc. Mai mare. Cu alei mai mari și veverițe.

Am mers în speranța (dovedită deșartă) de a-l vedea pe Biju (aka ursul) - care între timp, zic eu, că a fost trimis la un alt Zoo. Deci fara Biju, dar cu niște lupi, tigri, ponei, capre și lei - săracele animale cam jegărite și chinuite. Și o groază de păsări in colivii.

Am fost cu căruciorul :( sau cum-să-faci-o-oră-cu-slalom-printre-gropi-și-mașini-în-loc-de-20-de-minute-cu-mei-tai-ul. A împins tati la căruț de s-a saturat!

A fost cald, ne-am bronzat și eu și tati cu simț de răspundere (pe sub ecranul de protecție aplicat de mami cu generozitate), am văzut animale noi, copii noi, am experimentat modalități noi de a mânca banana și am făcut și boacăne.

Asta e! Și o să mai facem!

Păpăm banana. Ce dacă dacă nu avem încă dinți. O molfăim de mama-focului. Miammmm, ce bună eeee!

Probăm ochelarii de soare ai lu` mami. Și îi probăm până cedează...Cum cine? Ochelarii...că doar nu mami...ea oricum cedase rugăminților mele de a-mi da ochelarii la butonat!

Cercetam și banca, să observăm cum este lucrată, dacă e solidă, dacă ne place culoarea.

Eu pap țiți, mami papă degețele. Un târg cinstit, nu credeți?

o plimbare mai puțin fericită

2010-08-24T09:06:00.003+03:00

Am fost vineri prin oraș.
Cu T în mei-tai. Ne-am plimbat noi ca doi boieri până când a adormit. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, dintr-o întâmplare nefericită cineva mi l-a trezit. Și de aici se rupe filmul.
A urlat tot drumul până acasă. Nici apă, nici suzi, nici chiar țiți nu au reușit să-l împace. Tacea pentru cinci minute, apoi iar începea concertul. Era rupt de somn, dar nu mai reușea să adoarmă.

Și ce m-a deranjat cel mai tare erau oamenii care se băgau în seamă: ”Dar de ce îl țineți acolo? Că nu stă bine! Nu vedeți că plange? Lasați-l jos!”....Nu vă duceți voi puțin până în pădure și mă lasați în boii mei???... Și ce să fac cu el pe jos? Să se întindă ca râma și să urle și mai vârtos, de data asta că nu mai e în brațele mele?
Până la urmă, după vreo oră și ceva, am reușit să păpăm și țiți, să bem și apă, să facem și nani. Buștean. Două ore!

Sunt mândră de copilul meu. Sunt mândră că pot să îi ofer o mângâiere pe care alte mame o refuză copiilor lor: aceea de a fi mereu lângă el, chiar și atunci când mergem la plimbare. Că nu îl izolez într-un căruț, doar de dragul confortului meu.
Cu mei-tai-ul ne simțim aproape, îi simt răsuflarea caldă pe pieptul meu când doarme, ne uitam după avioane și cântăm pe drum.
Oare copilul ăla din căruț ce gândește el singur acolo, hurducanit de colo-colo, lipsit de caldura brațelor mamei?
Al meu când îl pun în căruț, după 15 minute e plictisit tot...nici jucărele, nici nimic...stă și se uită cu ochi triști la mine, de parcă îmi reproșează: mami, mami, de ce m-ai lasat singur aici?
Așa că noi folosim la greu Mei-Tai-ul! Trăiască!

Maternitatea Giulesti

2010-08-16T19:49:00.002+03:00

Tocmai ce am vazut la stiri.

Saracii copilasi si mai ales, saracii parinti care stau cu groaza in fata spitalului.

O rugaciune pentru cei mici si pentru cei mari.

O noua viață

2010-08-08T08:10:00.006+03:00

Acum o săptămână și un pic, adică mai corect pe 29 august, s-a grăbit puțin să vină pe lume Sofia Cristina. Finuța noastră.
O mică leoaică.
Când am fost la spital să o văd, mi-am dat seama cât de repede trece timpul și cât de repede uităm.
Deși era la fel de mare ca și T, mi s-a parut o mână de om, ”un boț de humă”.
Dacă eu m-am obișnuit cu uriașul meu, mi s-a părut ușoară ca un fulg. Și firavă.
Îi era fomiță. Eu probabil miroseam a lapte, ca doar păpase T cu doar o jumatate de oră în urmă, și când am luat-o în brațe, s-a cuibărit la sânul meu și a încercat să sugă.

Un mic pui de om.
Dormmmmm....

Doi lei pentru mica leoaică.

campanie anti-fumat

2010-08-02T22:52:00.002+03:00

Am fumat. Sunt un ex-fumator! Nu mai fumez din 4.11.2001. Am 8 ani si 9 luni de cand nu mai fumez.
Spun asta pentru a nu fi acuzata ca vorbesc in necunostinta de cauza. Am renuntat de buna voie si nesilita de nimeni la acest drog. Ajunsesem la 2 pachete pe zi! Enorm!
Azi am citit intr-o revista de mamici un articolas minuscul despre campania anti-fumat. E mult spus campanie. E un articol de cateva randuri, de parca nu ar vrea sa deranjeze prea mult.
Pentru mine e Ceva. Pentru altii poate e nimic, insa, sper, ca pentru unii sa fie TOTUL.

Am o amica ce a intrerupt alaptatul pentru ca "poftea la o tigara!". Mi-a cazut cerul in cap in momentul acela. Nici acum nu pot sa inteleg "De Ce-ul?". E dincolo de puterea mea.

Iata mai jos articolul.

O cercetare a Yale University School of Medicine arata ca, daca fermierii ar planta legume pe solul unde planteaza acum tutun, 10 pana la 20 de milioane din cei 28 de milioane de oameni care sufera de foame ar putea fi hraniti. De asemenea, aproximativ 6 km de harie sunt folositi in fiecare ora, pentru productia de tigari, ceea ce inseamna 1 copac taiat pentru fiecare 300 de tigari produse.
Natura sufera datorita unei boli care poate fi tratata.
(sursa: Revista Mami, nr 8-august 2010)

In parc

2010-07-25T14:13:00.003+03:00

Ieri am fost in parc.

A fost torid.
Am venit prajiti in suc propriu, cu mainile si picioarele inrosite de soarele arzator si nemilos.
Ne-am dat in leagan, ne-am plimbat printre fantanite, am mancat vata de bat (mami si tati, ca eu nu am voie).
Am intalnit o gramada de copii.

A fost frumos. Sper sa mai mergem!

Povestea naşterii micului prinţ

2010-06-16T09:13:00.003+03:00

= Prima parte =

De mult mă tot chinui să termin povestea şi să o postez.

Am vrut să fie gata în ziua în care T împlinea 9 luni. N-a fost să fie. Astfel, azi prima parte. Următoarea, sper cât mai curând.

A fost o data ca niciodata…ca orice poveste care se respecta si povestea mea incepe tot la fel.

A fost o data ca niciodata un sfarsit de saptamana de septembrie. Burticoasa de mine, mare cat o balena esuata (aveam 66,7 kg, dar ma simteam de 100), duminica de dimineata m-a gasit trebaluiala la bucatarie ca aveam chef de mancare proaspata. Bunnnn...zis si facut. Pe la pranz ma apuca niste dureri de spate.Eeeee...nimic nou sub soare, ma mai duruse spatele si in alte zile. Le ignor. Mai pe dupa masa, cand stateam intr-o rana pe canapea si motaiam la tv, mi se face o greata, de am vazut verde in fata ochilor. Ii cer sotului sa imi dea niste struguri din bolta ca mi se facuse pofta (aveam pofta in acelasi timp cu greata). Mananc eu struguri si la un moment dat, iar....bleach..ma paleste greata...asa ca renunt si la struguri si ma retolanesc pe canapea. Locatarul din burta se trezise si incepuse spectacolul de rigoare.

Vine seara. Ma duc sus in dormitor, sa mai strang niste haine de ale mele, sa mai impaturesc niste hainute si sa ii fac geanta sotului. El urma sa plece in dimineata aceea, la 5, spre Cluj, in delegatie de 4 zile. Faceam misto sambata ca vreau si eu sa merg, ca m-am plictisit in casa si ca o plimbare pan’ la Cluj e numai buna pentru descretitul fruntilor. Eram intr-o perioada cam „blue”, tocmai ce aflasem ca bebe isi facuse cravata din cordon, ceea ce insemna cezariana si eu care ma pregatisem sufleteste si „fiziceste” toata sarcina pentru o nastere normala (oare cati km avem la activ?).

Pe la 10 ma bag in pat, refuz cu incapatanare sa citesc ceva, si incerc sa ignor durerile de spate. Ca un facut, ce imi vine mie sa vad cat timp trece intre doua episoade de durere. Nici in cel mai indepartat cotlon al mintii mele nu imi imaginam ca durerile mele de spate erau de fapt primele contractii ale travaliului. Dulce ignoranta! ... Buuuunnn...aflu ca sunt cam 10 minute. Ma linistesc si imi spun ca sunt contractii BH (contractiile pregatitoare) - ca tot citisem despre ele zilele trecute. Deci, ma linistesc, si incerc sa dorm.

Bine spus, incerc...ca doar cu incercatul am ramas in noaptea respectiva. A fost cum a mai fost, dar de la 3 dimineata a fost groaznic. Incercam sa nu ma misc in speranta (desarta, dupa cum am aflat ulterior) de a nu-mi trezi consortul (care trebuia sa plece la Cluj Napoca la 5). Spre ora 5, incercam sa stau inclusiv in patru labe, din dorinta de a scapa de imposibilele dureri de spate si de burta! Sotul, satul de un somn cu frichineli, ma intreaba ce am de nu pot sa dorm. La car eu, printre doua dureri, ii spun ca ma doare rau burta si spatele si nu imi gasesc o pozitie. El pune mana pe burtica si se alarmeaza, burta mea fiind tare ca un pietroi.

Astfel, ne hotaram sa mergem la spital, in ideea sa imi spuna aia de ce mi s-a intarit burtica (eu stateam lejera....mai aveam 2 saptamani pana la termen...) si sa imi dea vreo bulina sa ma lase durerile si sa ma intorc acasa. Drept urmare, plecam la spital, cu tot cu soacra-mea. Eu, nu imi iau haine sau mai stiu eu ce...ca eu nu ma duc sa nasc....imi iau buletinul, carnetul de sanatate si dosarul cu analizele de sarcina....si cam atat! Aaaa...si cum era sa uit...minunata sticla de apa! Are si ea un rol important in povestea noastra. Ai mei ma tot presau sa il sun pe doctor. Eu, nu si nu, ce sa ii spun ca am contractii. O sa ma trimita la spital. Deci mergem la spital, sa imi spuna aia ca nu am nimic, sau daca am, o sa il sun atunci.

Minunatele noastre strazi sunt pline de gropi...La 5 dimineata, rupta de somn, cu durerea de sale la nivele maxime, cine urla la sot sa mearga mai incet...ce? el nu vede ca pe mine ma doare? .... cred ca mai incet de atat nu se putea decat sa se dea jos si sa impinga masina! Intrebarea de 50 de puncte a fost: oare ne lasa sa intram cu masina la urgenta? Iar raspunsul meu, fardat un pic, ca sa nu se inroseasca hartia, a fost ca nu imi pasa, ca pe mine ma doare si nu pot sa merg, deci trebuie sa ne lase sa trecem.

Intram la urgenta, in mijlocul unei dureri, ma repez sa ma asez pe primul scaun disponibil. Tipul de la receptie incepe sa imi faca fisa si la un moment dat se trezeste ca ii trebuie si tensiunea. Aparatul era la 2 pasi in fata mea. Ma intreaba ca de ce nu m-am asezat acolo, ca lui ii trebuie tensiunea, la care eu, printre dinti si strangand cu ura saraca sticluta de apa, ii raspund: „Daca puteam sa ma asez acolo, ma asezam.” Omul se lasa pagubas, ma intreaba ce tensiune aveam de obicei si o trece victorios pe aia. Dupa ce isi mai completeaza prin foaie cate ceva, ma intreaba daca pot sa merg (!) pana la urgente-gineco, iar eu ii raspund cu o privire plina de manie. Ma rog, ce mai tura-vura, cheama omul pe cineva sa ma care cu un carut pana in sala de asteptare. Ce amintiri am legate de sala aia de asteptare de la gineco...bbaaarrrr! Oroare!...dar asta e o alta poveste...la fel de plina de „respect” la adresa spitalului judetean nr.1 Craiova.

Ajunsa in sala de la gineco, ma ia o tanti in primire. Ca trebuie sa ma schimb. Ce sa fac????!! Sa ma schimb in pijamalele lor infecte????!! Doamna, eu nu am venit sa nasc, eu nu ma schimb....dupa vreo 10 minute de parlamentari, a trebuit sa ma schimb si am blestemat in gand momentul plecarii, ca nu mi-am luat hainele mele. Drept urmare, de nervi, mi-au trecut durerile si am iesit in pijamaua lor infecta pe hol si l-am expediat pe sot acasa, dupa haine. Oricum ale mele ramasesera la ei in depozit. Mi se dadeau inapoi doar cand le inapoiam camasa aia oribila. Simteam cum mi se face sila din moment in moment, simteam cum mi se ridica parul de pe mine....Si acum cand scriu mi se face sila!

Camasa ca camasa, permiteti-mi cacafonia, dar momentul urmator este si mai oribil. Dupa ce m-am schimbat in vazul celor 2 asistente din camaruta, pentru ca nu aveai altundeva unde sa te schimbi, una dintre ele ma invita sa ma urc pe capra. Saraca capra, cred ca era mai batrana ca mine, sigur prinsese cel de-al doilea razboi mondial! Eu, deja cu nervul sarit, ca eu nu ma urc, ce trebuinta mai are sa ma urc, ca ea nu e doctor, doctorii sunt sus, o sa ma vada ei. Dulce inocenta! Tipa ma intreaba cum o sa nasc. Eu ii repet: eu nu am venit sa nasc, eu mai am pana la termen, si oricum o sa fac cezariana. Tipa ma inspecteaza si ajunge la concluzia ca nu-s suficient de „aranjata” si ca ea trebuie sa isi faca treaba. Pana la urma cedez! Doamne...de ce am cedeat eu atunci? Si acum injur clipa respectiva. Si m-am jurat ca cu prima ocazie o sa imi fac tot purcoiul de analize in urma momentului acesta. Asistenta isi pune manusi si ma invita sa ma urc pe capra. Pune mana cu manusa pe stativul unde stai cu picioarele, i se paruse ei ca nu sta cum trebuie. Deja ma cuprinsese disperarea. La ce dracu’ isi mai pusese manusi daca pune mana pe toate cele! Si apoi OROAREA finala...am vazut aparatul de ras! Nu care cumva sa credeti ca era vreunul de unica folosinta....nuuuu....Doamne fereste!...iti dai seama ca ajungea spitalul in sapa de lemn daca le schimbau asa...era un aparat de pe vremea lui Pazvante-chiorul, dintr-acela metalic cu lama dreptunghiulara. Am inceput sa ma agit ca nu vreau sa ma faca, ca ce dintr-alea de unica folosinta nu au, ca imi trimit sotul sa imi cumpere unul de peste drum, orice numai sa nu ma atinga cu scarbosenia aia. Tipa ma ignora, ma prinde zdravan de picioare si hrast-hrast...ma racaie (nici macar nu mai taia lama aia) si ma irita de imi venea sa ii tai capul. Se da inapoi, isi admira opera si imi elibereaza picioarele. Ma dau jos singura, plina de ura, de nervi, de manie, de scarba, in timp ce o injur pentru trei neamuri de acum incolo. Ma tarai pe hol sa le povestesc oroarea la ai mei. Si ma apuca plansul de ciuda. Spitalul lui Papura-Voda!

Intre timp, vine sotul cu hainele, dar nu mai apuc sa ma mai schimb pentru ca ne duc sus. Bun. Mergem sus, la minunatul etaj 8 – maternitatea. Ne parcheaza pe holul blocului operator si ramanem acolo. Intreb si eu unde ma pot schimba, mi se arata o camera cu niste paturi. Intru acolo, mai erau 2 gradive care ocupasera cate un pat. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta in cautarea unui paravan, orice, sa ma bag dupa sa ma pot schimba. Nu exista. Asa ca sunt fortata sa ma schimb in fata femeilor acelea. Si uite asa am ramas eu de 2 ori in costumul Evei in mai putin de 1 ora. Frumos, nu?

Toate astea se petreceau in jurul orei 6 dimineata. Pana la urma, ma striga si pe mine cineva sa ma duc sa ma controleze, sa vada ce e cu mine. Trec pe langa o fata care nastea - fata, ca la 16 ani cum pot sa ii spui? – nastea natural...aveai priveliste direct din hol...fara paravane, fara nimic...si ma urc cuminte pe capra. Alta capra, mai noua si mai de Doamne-ajuta. Doctorita imi spune ca am dilatatie de 4 cm. Si atunci realizez eu ca nu mai o sa plec acasa si o sa nasc. In ziua aia! Si intr-o clipa m-a cuprins atat agonia, cat si extazul. Bun, in cazul asta trebuie sa il sun pe doctor. Si ce sa ii spun? Ca am dilatatie de 4? La 6 dimineata? Nu o sa vina pentru atata lucru, macar eram si eu constienta de faptul acesta. Doctorita mi-a spus sa il sun pe doctor, ca o sa vorbeasca ea cu el pentru a-l informa despre starea mea. Si uite asa, am sunat eu bietul om la 6 dimineata. A ramas sa astept in sala cu gravidute pana cand o sa vina.

Si a venit, intr-adevar, pe la vreo 7. Intre timp, eu ma mai plimbam pe hol, pana la ascensoare, ca ii trimisesera afara pe apartinatori, ca erau purtatori de microbi. Pana la ora 6,30 nu au avut microbi, dupa 6,30 au devenit brusc purtatori de microbi! Regulile minunatului nostru spital!

prejudecăţi

2010-06-15T12:40:00.005+03:00

Orice om are prejudecăţile lui.

Nici eu nu fac notă discordantă.

Credeam că toţi copiii care au un handicap mental (şi acum nu vreau să se supere cineva, dar chiar nu ştiu cum se folosesc termenii de "politically correct") sunt numai buni de pus undeva departe de lume, să nu cumva să (ne) deranjeze prin prezenţa lor.

Printr-un concurs de împrejurări, la părinţii moşicilor lui T, stă, peste vară, un astfel de copil ("împrumutat" pe perioada verii de la casa de copii, care, în mod stupid, se închide vara, iar copii sunt trimişi la orfelinatul din Caracal).

Il cheamă Mihai şi e autist. Are 11 ani şi niste ochi albaştri, de te pierzi în ei.

Tot la părinţii moşicilor (vecini cu mine), poposeste, din când în când, Alexia - fata finilor moşicilor. O zgâtie de fată. Argint viu. 3 ani.

Drept urmare, ne mai ducem în vizită să mai vedem şi să mai socializăm şi cu alţi copii.

De dimineata, Mihai mi-a dovedit că inima şi afecţiunea unui copil sunt imense şi că, deşi poate că deja suferă din pricina stigmatului, ştie să depăşească cu seninătate acest obstacol.

A venit la T, la mangâiat pe picioruşe, pe mânuţe, pe cap şi după aceea l-a pupat pe obraz. A fost prima dată când a venit să-l atingă. Şi zâmbea. N-am mai văzut un asemenea zâmbet. Era din tot sufletul.

Mi-a fost ruşine de mine în acel moment. Mi-a fost ruşine de mintea unui om care ar fi trebuit să ştie mai bine.

la umbra...

2010-06-14T16:49:00.003+03:00

Caniculă...37 de grade...la umbră!... că la soare sunt muullttt mai multe.

Dar nu despre insuportabila caldură de afară vreau să spun 2 cuvinte despre sauna din casă.

Am reusit performanţa de a avea 29 de grade în cameră si 73 % umiditate. Incredibil! Ventilatorul este doar un obiect care consumă curent, fără a avea o utilitate practică de răcorire.

fără titlu

2010-06-10T15:13:00.002+03:00

Zicere:

Traim pe fast-forward, sau hai s-o zic pe romaneşte, ne trăim vieţile intr+un ritm ce depăşeşte puterea de regenerare a organismului.

Eu una nu îmi dau seama când a trecut o zi. Stiu doar cand trece săptămâna pentru că nu mai pleacă soţul la serviciu şi cântăresc copilul duminică seara. Aşa măsor eu săptămâna. În rest, copil, masă, bucătăreală, piaţă, un pic de timp şi pentru sufleţelul meu (aşa ca acum).

Câteodată simt nevoia unui ruperi de ritm. Vreau să evadez din rutina asta. Mă erodează pe interior.

Oare alţii cum se descurcă?

primii pasi

2010-06-03T11:38:00.003+03:00

Timid, timid am inceput sa facem primii pasi.

caldura mare, monser!

2010-05-25T13:58:00.002+03:00

Nici nu imi vine a crede ca acum cateva luni ma plangeam ca ninge non-stop.
Final de mai cu calduri de 30 de grade.

Ma fierb in suc propriu.
T, la fel. Mi-e si frica sa mai plec cu el ca sa nu ne prinda caldura la intoarcere.

I'm Back!

2010-05-18T14:20:00.001+03:00

Am revenit in lumea virtuala!

Sper ca de data asta sa nu mai imi bage viata reala atatea bete in roata ca in ultima perioada.
A fost o perioada mai neagra.
Mi se pare ca intrezaresc o luminita acolo, undeva in departare, si ma tarasc cu voiosie ca o rama spre ea.

Mi-e sila...

2010-04-16T19:16:00.003+03:00

Mi-e sila...

Nu de Romania, ca nu spatiul geografic e de vina, saracul...ci de unii oameni.

Am fost pana la doctorul de familie al soacrei mele pentru a-i lua o trimitere (pentru urgenta chirurgicala- trimitere de internare, la solicitarea medicului specialist).

Ajunsa in fata cabinetului aflu cu stupoare, de la cei care stateau la coada, ca o sa platesc "consultatia" - solicitarea de trimitere catre cabinet de specialitate sau solicitarea de retete - au valoarea de consultatie. :| Am ramas stupefiata!

Ma rog...pe scurt...am intrat, am solicitat, am dat "atentia" si am scos si banii. Pentru care tot asteptam chitanta, ca doar asa mi se parea normal. Insa in secunda in care am primit trimiterea, doctorita a luat banii de pe "atentie" si i-a bagat in buzunarul halatului. Mi-a urat o zi buna si mi-a aruncat o privire de ramas bun.

Si am plecat.

Ce era sa mai fac? Sa ma cert cu ea ca vreau chitanta? Ma certam eu cu ea, si poate sufera socra-mea dupa aia ca ii face jarla viata grea dupa.

I-am informat si pe ceilalti care asteptau afara care e treaba cu banii si chitanta, si am plecat acasa.

Sfarsitul povestii.

E trist. Mi-e sila de unii oameni. Pacat ca de unii nu te poti feri o viata intreaga.

La Multi Ani!

2010-04-14T14:13:00.000+03:00

La Multe Lunite!
La Multi Ani, copil iubit!

biscuit

2010-04-13T17:14:00.001+03:00

Azi am mancat primul biscuit. Adica l-am molfait cu gingiile mele stirbe!
Si mami e mandra de mine! :)

copil si petale

2010-04-12T12:36:00.002+03:00

Vanam petale!

De Paste

2010-04-06T12:15:00.002+03:00

A mai trecut un Paste.
Cu miel - in diferite forme si arome, cu cozonac, cu pasca, cu oua, cu familie reunita, cu multe vase de spalat, cu pisici roind in jurul mesei, cu soare, cu ploaie, cu zambete, cu lacrimi de despartire.
A mai trecut un Paste.
Asteptam Craciunul!

securitate in trafic

2010-03-25T16:56:00.003+02:00

Azi am primit un link cu o postare comerciala in care se argumenta, intr-un mod emotionant, necesitatea folosirii centurii de siguranta la volan.
Si cum din una deriva si altele, de pe site-ul respectiv am mai pescuit si alte linkuri si, drept urmare, m-am umflat de plans privind reclame privitoare la securitatea pe/la drum.

Dupa ce vezi cateva dintre ele, ti se umple sufletul de spaime, de nelinisti, de tot felul de ganduri negre.
Pe o parte de gandesti ca nu o sa ti se intample tie asa ceva, iar pe de alta parte stii ca undeva, candva, o masina te va pandi.

Mi s-a intamplat sa fiu implicata intr-un accindent, chiar in oras. Nu aveam viteza, nici noi, nici cel care ne-a lovit. Doua dacii amarate...dar solide :) ... Ne-a lovit pe drepta, in fata... N-am avut timp de reactie. Doar am vazut o chestie gri care vine. Si...poc! ... si gata!
Aveam centura. Da, intr-o dacie, la o viteza de 30 km pe ora, prin intersectie. Daca nu aveam centura probabil ca faceam cunostinta cu bordul si cu volanul.

Vizionand clipurile mi-am dat seama, inca o data, de nebunia de lume in care traim. Poti sa te feresti tu oricat, sa fii prudent, sa conduci regulamentar... daca te loveste unul care nu (isi) pretuieste viata.

Stau untr-un cartier in care sunt si nu sunt trotuare. La 200 m de casa trece una dintre soselele de centura ale orasului. Tiruri, camioane, masini care gonesc ca nebunele. Noroc ca e plina de gropi. Acum imi dau seama ca acele gropi sunt mana cereasca. Sa nu le astupe!
Cand vreau sa ies in oras cu copilul trebuie ca pe portiunile fara trotuar sa ies cu carutul pe carosabil. De zburat nu pot sa zbor, desi cateodata as vrea. Treceri de pietoni? Da, una la vreo 500 de metri, dar pana la care nu prea am trotuar pe care sa merg, si una la care am trotuar la vreo 2 km!!! Si cam atat...

Oare, daca Doamne Fereste, se intampla ceva, cine ar fi vinovatul principal?
Primaria...ca nu a pus la dispozitia cetateanului un trotuar pe unde se poate merge? Ca nu sunt treceri de pietoni? Ca nu sunt rampe de urcare-coborare?
Soferii...ca nu respecta limita de viteza? ca nu incetinesc atunci cand trec pe langa un vehicol "neomologat" aka carucior? ca nu se gandesc ca in locul meu ar putea fi sotia si copilul lor?
Eu...ca vreau mortis sa imi scot copilul la plimbare? ca nu merg 2 km pana la cea mai apropiata trecere de pietoni pana la care as avea trotuar continuu? ca ies eu prima in strada sa ma asigur ca nu vine nimic?
Asta referitor la mersul pe jos.

Cu masina...nu-i mare diferenta. Aaaa...nu mai inghitim atat de mult praf si noxe.
Pana sa imi vina mintea la cap, adica sa punem copilul in scaunul auto, il plimbam in brate. Si la fiecare frana, simteam cum imi zboara din maini. Si sa nu va inchipuiti ca masina avea cine stie ce viteza. 40-50 km pe ora. Doar suntem oameni responsabili.

Si ar mai fi de spus, dar s-a trezit progenitura :)

http://www.automarket.ro/stiri/video-o-reclama-emotionanta-care-iti-poate-salva-viata-29232.html
Pentru toti cei care sunt in trafic, soferi sau nu.

siguranta

2010-03-15T14:06:00.002+02:00

http://babydex.com/siguranta-auto/

Gata!
M-am hotarat! Scoatem scaunul de la naftalina si il montam pe masina!

PS. Si totusi ce se intampla cu taxiurile?
Am fost nevoita sa ma urc cu piticul in taxi. Iarna...io cu haina groasa, el cu haine groase...nici vorba sa il pot pune in sling...
Cum ramane cu taxiurile? Ca daca scaunul e in masina, iar la masina eu nu am acces?...

oras mizer, strada mizera, oameni mizeri

2010-03-10T15:22:00.004+02:00

Traim intr-o lume in care igiena este pusa printre ultimele locuri.

Ma uit la pe strada mea. Si stau la 20 de minute de centrul minunatului oras Craiova.

Case dupa puterea fiecaruia, mai noi, mai vechi, nu asta e important.

Ce e important e cultura igienei...sublima, care lipseste cu desavarsire.

Avem pe strada oameni care iti tin gunoiul in masina, pe strada; ... oameni care deverseaza haznaua tot pe strada...ca deh! e scump sa chemi pe cei de la regia de apa; ... oameni care depoziteaza resturile de materiale de constructie tot pe strada - pai de ce sa le tina la ei in curte...sa li se micsoreze lor spatiul...las' sa stea pe strada...ca tot e a nimanui!

Si AICI o sa creasca copilul meu????
Cred ca o sa ma iau de par cu vecinii nesimtiti!

femeia-sacosa

2010-03-09T13:56:00.003+02:00

Asta asa ca nu am apucat sa postez ieri.
Azi scriu iar de sub asediul zapezii....am mai dat din zapada, dar am pus jos lopata, intr-o disperare muta.

Ma privesc retrospectiv...la zilele care ma duc sa iau diverse de la piata...si observ ca ma transform intr-o femeie-sacosa. Expresia nu-mi apartine. Am citit-o acum multi ani, nici nu mai stiu unde. Ideea mi-a ramas agatata in minte si revine cu incapatanare de fiecare data cand ma trezesc cu cate o plasa in mana.

Femeia-sacosa este femeia care cara, asemeni unei furnicutze, mancare sau diverse catre camari. E femeia obisnuita care nu are nici fitze, care nu are nici masina, care trebuie sa hraneasca familia, care se stie cu precupetii din piata si socializeaza cu cainii de pe traseu.
Au fost femei-sacosa bunicile noastre, mamele noastre si iata, acum, si eu incet-incet ma transform intr-o femeie-sacosa.

E trist.
Mi-e sufletul plin de tristete.
Nu vreau sa devin o femeie-sacosa.

de ce ne place de BATMAN?

2010-02-27T11:30:00.004+02:00

Asta e un post pe care am vrut sa il scriu in urma cu cateva nopti, dar...nu am mai apucat.
Seara, dupa ce ma bag in pat, inainte ca Mos Ene sa ma acapareze definitiv, mai ma uit cateva minute pe player ba la un documentar, ba la un film.
Si in lista am gasit BATMAN-THE DARK KNIGHT.
Un film superb. Mi se pare grandios. Atat din punctul de vedere al lui Batman, dar si din perspectiva lui Joker.

Nu o sa ma apuc aici sa fac recenzia filmului.

M-am intrebat: oare de ce ne place personajul Batman?
E totusi un supererou, un personaj de banda desenata, la fel ca multi altii. Si totusi are priza la public. De ce?
Si dupa un timp, si mai citind una, alta, raspunsul a aparut: pentru ca este OM. La fel ca noi. Nu are puteri supranaturale, nu vine de pe alta planeta sau alta dimensiune, nu este mutant, e, pur si simplu, OM.
Tot ceea ce face este prin puterile sale. Batman este esenta justiarului.

"Alfred Pennyworth: Know your limits, Master Wayne.
Bruce Wayne: Batman has no limits.
Alfred Pennyworth: Well, you do, sir.
Bruce Wayne: Well, can't afford to know 'em."

"Bruce Wayne: People are dying, Alfred. What would you have me do?
Alfred Pennyworth: Endure, Master Wayne. Take it. They'll hate you for it, but that's the point of Batman, he can be the outcast. He can make the choice that no one else can make, the right choice.
Bruce Wayne: Well today I found out what Batman can't do. He can't endure this. Today you get to say "I told you so."
Alfred Pennyworth: Today, I don't want to.
[pauses for several moments]
Alfred Pennyworth: But I did bloody tell you."

ploaie...aproape in luna lui martie

2010-02-27T11:10:00.003+02:00

Dupa cod portocaliu si galben de ninsori, era de asteptat sa vina si codul galben de ploaie si inundatii.
Momentan in zona sunt doar ploi. Dar PLOI.

Asa ca azi, spre marea mea nemultumire, o sa stam in casa. Si a lui. Dar tot o sa iesim putin afara, sa dam cu nasul de 2-3 picaturi de ploaie si intram inapoi.

N-am mai scris de mult. Am vrut sa o fac, dar m-am luat cu altele si am tot amanat.

Alaltaieri am iesit "pi'sentru" sa cumparam martisoare pentru tati. Am impins voiniceste la carutul de 11 kg (plus copilul 8 cu tot cu haine) si intr-un final, dupa lupte seculare care au durat veo 40 de minute, am ajuns in raiul vanzatorilor la tarabe.
Martisoare de tot felul, pentru toate buzunarele. De la 0.5 roni pana la 30 roni. Dupa ceva vanzoleala si impins la carut, pardon, facut slalom cu carutul printre oameni care nu mai stiu sa se uite in jur, am reusit sa incheiem misiunea imposibila si ne-am incadrat victoriosi si cam inghetati spre drumul catre casa.

Am ramas...cum sa spun...surprinsa...uimita...ma rog prin zona asta....de cum se mai minunau trecatorii de plodul meu care se uita la ei cuminte din carut si tragea vartos din suzeta. Parca nu mai vazusera copil care sa nu oracaie pe strada. (dah!)
Inseamna ca atunci cand o sa ies cu el in sling (sau mei-tai...), o sa se uite lumea la noi ca la urs!
Ce oameni!

contraste

2010-02-16T16:46:00.003+02:00

zapada si pisicime.
multa!
din amandoua.

prin casa

2010-02-16T16:44:00.001+02:00

3, Doamne! ...Ora 3!

2010-02-10T10:19:00.003+02:00

3 dimineata.
Oamenii normali dorm dusi la ora aceea.
Eu, nu! Nu pentru ca nu m-as incadra in categoria mai sus mentionata. Au avut altii grija de somnul meu! :(

Dar sa va povestesc despre prostia umana.

Dorm. E atat de bine in regatul lui Mos Ene. E atat de cald sub pilota. Copilul doarme si el linisit la el in patut. E cum nu se poate.
Dar....oare ce se aude? Vrummmm, vrummmmmmmmm, scccaartzzz.
Zgomotul ascutit se insinueaza in visul meu si ma trezeste. Reusesc sa il identific: e o masina care patineaza pe gheata de pe strada. Si patineaza. Si vruummmm...si scccaaartttzzz...si portiere trantite....si iar vrummmmm. Dupa vreun sfert de ora in care am participat doar auditiv la "concert", decid sa ma si delectez vizual, daca somnul fugise departeee-departe!
Asa ca ma extrag usor de sub caldura protectoare a patului si ma postez la geam.
Mda....a meritat!
Un mercedes (manca-ti-as), nu dau si placutele ca ...nu se stie...., de culoare inchisa, se proptise in mormanul de zapada al vecinului de peste drum. Soferul...sa ii zic sofer (nu cred ca avea carnet...sincer), asa ca revin: cel de la volan plin de furie ca nu poate sa scoata masina din nameti.

Insa daca duci lipsa de o logica elementara....

Ce facea acest individ?
Desi masina era proptita bine in namete, el tot inainte ii dadea. Eu stiu ca masina mai are si marsalier. El se pare ca nu. Si dai inainte, si vruuuummmm, si sccaartzzz, si vrummmm, si iesit afara si dat picioare la namete!....
La un moment dat, mai apare un individ. Dupa cateva temenele adanci, omul se apuca sa impinga mercedesul de portbagaj in speranta de a-l scoate din namete. De PORTBAGAJ!

Offffff...Doamne....Mare ti-e gradina, ai lasat si portile deschise, dar se par ca unii tot mai sar gardul!

In loc sa in impinga de bot, sa il scoata din namete, il impingeau si mai vartos in zapada.

Dupa vreun sfert de ora de amuzament teribil de matinal, m-am retras la mine in pat, unde Mos Ene m-a reprimit in imparatia sa...pentru inca vreo 3 ore, cand mi s-a trezit feciorul!

Sub asediul zapezii!

2010-02-08T18:37:00.002+02:00

IARNA!
Asa cum n-am mai avut de multaaa vreme!
Dar mie imi place. Imi palce iarna pentru ca te purifica, te face sa se simti mai curat, mai altfel decat in restul timpului. Te obliga sa te uiti inauntrul tau, sa stai de taina cu tine insati.
In plus, daca e ceva ce am facut iarna asta, apoi este conditie fizica de la datul de zapada.
Astazi cand am iesit ca tot omul responsabil la o lopata de zapada, m-a frapat linistea.
Era o liniste aproape absoluta, singurele zgomote care se auzeau erau fulgii de zapada care alunecau pe geaca mea.
Nicio masina, niciun caine, nicio pasare...nimic. Parca si respiratia mea era inghitita de fulgii de zapada care nu mai contenau sa coboare.
Intr-un final, dupa doua ore de lupte cu nametii, am considerat incheiata operatiunea.
Ohhhh! Ce sperante spulberate...la propriu, de iar necontenita zapada care a inceput de vreo ora sa acopere la loc pamantul!
Asta e!
Si maine e o zi, nu?!

Mama Natura, ma inchin in fata ta pentru ca ne arati, inca o data, locul nostru!

Menghina

2010-02-04T18:00:00.003+02:00

Da! Ma refer la baiatul meu.
Ieri a reusit sa ma faca sa imi stea inima in loc.
Greseala? Bineinteles ca a mea, ca eu sunt aia care cica trebuie sa gandeasca.

Ne faceam ca mancam mar. Cum inca pediatra nu ne-a dat unda verde la mar ras, ne facem ca mancam mar molfaind o felie. Eu tin felia zdravan ca nu cumva sa mi-o ia din mana, el ma tine pe mine de maini si uite asa "mancam" mar.

Dar aseara lucrurile s-au petrecut un pic altfel. Si anume, menghina (a se intelege guritza aia dulce si stirba) a reusit sa taie felia de mar in doua. Asa ca eu am ramas cu o mica bucata in mana, iar baiatul cu restul. El era foaaarrrttteee fericit si mandru de realizarea-i. Pacat ca nu s-a bucurat mai mult de o fractiune de secunda. L-am intors pe o parte urgent si dai lupte greco-romane sa ii scot bucata de mar din gura.
La final, a fost foarte mahnit si frustrat ca l-am lasat fara "trofeu".

Si cum prostia nu vine doar odata pe la casa omului, am mai repetat operatiunea "marul si menghina", cu acelasi rezultat.
Outcome: nu mai papam mar felii. Asteptam sa il papam ras!

...Si eu care ma plangeam in sinea mea ca al meu copil e cuminte si nu face boacane! ...
Ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa ti se indeplineasca!

aventuri de ...week-end

2010-02-02T10:41:00.003+02:00

Stiu ca azi e marti, dar ieri a fost o zi nebuna...nebuna...nebuna
Aleodor Imparat alias fiu'meu Teodor :) (ca sa fiu o cioara autentica) a descoperit in weekend barele patutului.
Cu ce inversunare tragea de bare si se frustra ca nu poate sa le duca la gura si nici gura pe bare nu putea sa o puna. Stateam in pat, fara sa ma misc, pentru a nu-l distrage, la minunata ora 5.30 dimineata - sambata - si radeam in sinea mea. Imi venea sa ma ridic si sa-l mananc de dulce ce era. Pana la urma, frustrarea ca nu putea sa le miste a invins curiozitatea si a inceput chiraiala de rigoare.
A mai descoperit ca poate sa stropeasca cu picioarele la baita. Si cu ce placere da din ele de sare apa pe mine si pe tat'su (in sedinta de familie am hotarat sa ne luam pelerine pentru operatiunea "baitza") si se amuza copios. Dar e foarte contrariat cand apa aterizeaza pe fata lui. Pe noi e ok, dar nu pe el. :))
A mai descoperit ca lucrurile de pe masa de infasat sunt mobile si pot fi apucate. Astfel cu o mana il spal, cu una il sterg, cu una ii scot diversele obiecte din gura, cu una il intorc cand migreaza pe o diagonala, cu una il gadil...Doamne, ce de maini am! :))
Si intr-un final, l-a descoperit pe Mos Martin, un urs de plus, cam cat el de mare, cu care fac trante fratesti.

noi poze

2010-01-26T18:39:00.001+02:00

Asa de nou an :)

ete...un an nou

2010-01-26T15:57:00.002+02:00

S-a dusss!
Cum cine?
2009!
AA.....
A venit 2010. Saracul an ...el a venit de multicel, dar nu am binevoit eu sa scriu, din lipsa de timp de cele mai multe ori sau de lene, sau de what-ever...
A venit cu zapada proaspata si un ger de crapa pietrele. Acum cand scriu sunt in jur de -10 grade afara. De dimineatza cand am iesit cu feciorul la dispensar erau -15! Si nu sunt o mama denaturata. La -15 am chemat un taxi!
Nazbatii noi nu prea avem a povesti.
Doar ca a descoperit picioarele, ma rog coapsele. Si cu ce pofta trage de ele cand le apuca, de numa-numa...de-abia reusesc sa ii desprind mainile de pe picioruse. Ma rog, a mai descoprit el ceva, dar mi-e ca ma taxeaza astia de la cenzura internetului pentru cuvinte "necuviincioase".
E un deliciu de ras la baitza cand da din maini si din picioare de sare apa la un metru de caditza.
De asemenea, a desoperit-o si pe Suzi cea albastra. Ca cea rosie l-a parasit asa pe shustache, azi putin, maine putin, pana a plecat de tot in cutia cu amintiri.
Si cu ce placere trage din ea si cum o mai molfaie si o intoarce pe toate partile, si o roade si rade la ea. Mor de drag numai cand il vad!
Si cum mai urla din toti rarunchii cand pica prin patutz si nu o mai gaseste!

Ninge iar!...

2009-12-17T15:50:00.003+02:00

Mai deunazi vorbeam cu un prieten...bineinteles pe blog (dah!)...ca unde or fi zapazile de alta data.
Cele in care faceam tunele prin zapada, cazemate si castele...oameni de zapada imensi si tot restul.
Se pare ca Mama Natura s-a gandit sa ne mai arate ca inca este in putere.
Toata zapada care ieri am dat-o din jurul casei, de dimineata trona impunatoare la loc.

Deci ... se poate! :)
Am imortalizat momentul pentru posteritate...ca nu se stie cat o sa mai avem iarna cu zapezi!